David Postatny photography

Adriatic Dream (still to come)

2011-10-02T19:29:00.000+03:00

Tose Proeski & Gianna Nannini - Aria

Foto 4 All

2011-09-07T16:23:00.000+03:00

In peisajul romanesc de fotografie, in special in fotografia publicata, ne-am trezit cu o noua aparitie. De data aceasta o revista online de peste 100 de pagini, insa o revista de calitate foarte ridicata in ceea ce priveste continutul. Daca reuseste sa acopere si segmentul de tehnica foto (review-uri, teste, etc.) atunci e foarte probabil ca Foto4all.ro sa devina cea mai buna revista romaneasca de fotografie.

Aparuta prin efortul unor entuziasti, revista a fost un real succes inca de la primul numar. In prezent, redactia pregateste al treilea numar si, speram noi, ca fiecare numar aparut sa fie mai bun decat precedentul. Bafta Foto4all.

(click pe coperta pentru a vizualiza revista)

Adriatic Dream (teaser)

2011-08-08T23:35:00.000+03:00

Vinko Coce - Vilo moja

        We know Codruta and Daniel from the beginning of this year. Very nice persons, trying to develop their business in the wedding planning area. They get marry on 24th of September. Meanwhile, we had some projects together: Fairytales, Julia, Viviana (not ready yet). Codruta is a great model, she like to play in front of camera, that’s why all the pictures we make together are good and ready to tell stories.

        So, we promise you this is not the last project, it’s only the beginning. Codruta & Daniel wished their photo session an unique story so they preferred a special location. We chose Croatia, one of the most beautiful places in Europe.

        The pictures below are taken in Split at Diocletian Palace and in the wonderful National Park Krka. We also took pictures in Jezera, Island of Murter and Vodice. But you have to wait a little bit. We couldn’t wait too long, we had to show you at least these 4 pictures. Please enjoy it.

The Diploma

2011-08-07T09:20:00.000+03:00

Last weekend we received an email from “Otok I More” exhibition with our diploma and pdf catalogue. We are proud because we got an honorable mention for one of our photographies, but we are mostly proud because this diploma come from a country we love. Croatia. So, Hvala Hrvatska! Hvala Barbara for the info! Hugs!

Here are the awarded picture and the other 3 photos from “Otok I More” exhibition

Once Upon a Time…

2011-07-19T21:15:00.000+03:00

O dupa-amiaza calda de vara… Poveste, aventura, dragoste, drama... Totul intr-o sedinta foto cu Andreea si Dan.

Dean Martin - Ain't That a Kick in the Head

PAUL RODGERS --Muddy Water Blues

Mirii: Andreea si Dan

Recuzita tehnicã: Decebal Rãzvan Prislopean
Foto & procesare: David Postatny Photography

Poveşti strâmbe pentru copiii din Guşteriţa

2011-06-23T17:08:00.000+03:00

Goran Bregovic - Erdelezi

Şi-au început viaţa de la zero de atâtea ori. Mulţi dintre locuitorii de pe Hula Guşteriţei sunt născuţi în acest cartier, mutaţi atât de des, astăzi cu un acoperiş deasupra capului, mâine sub cerul liber. Generaţii întregi de sibieni care trăiesc de la o zi la alta, fără alt scop decât acela de a supravieţui. Sunt câţiva adulţi care lucrează şi mulţi care cer de pomană oricui trece prin „cartier”.

Unii au luat drumul Franţei să facă bani pentru a-şi termina casele improvizate. Alţii afirmă sus şi tare că nu vor mai lucra niciodată. Aceştia sunt exemple de urmat – pentru copiii lor - care se joacă printre gunoaie, mănâncă din pâinea cumpărată din alocaţii sau ajutor social şi sunt îmbrăcaţi cu hainele primite de la ARAPAMESU.

Mulţi dintre puştii de pe hulă nu vin la programul de ,,şcoală după şcoală” al asociaţiei sibiene. Singurul univers pe care ei îl cunosc este acela al umilinţei şi al izolării în acest colţ de lume. Şi al certitudinii că peste câţiva ani, vor ajunge ca şi părinţii lor.

Elastic pentru 17

„Cred cu tărie că dacă am avea o cantină, mâncare caldă în fiecare zi, copiii ar veni”, spune Ioan Ranf, directorul ARAPAMESU în timp ce deschidem poarta către cartierul de ţigani de pe hula Guşteriţei. La auzul vocilor necunoscute, o femeie ne întâmpină bucuroasă din uşa locuinţei sale mici, cu prag înalt. „Bine aţi venit!”, spune Minerva Bogdan, ducându-şi mâna streaşină la frunte. Un băieţel se ţine scai de fusta ei.

Lila, o fetiţă cu picioarele mâzgălite în culori vesele de carioca, roieşte neastâmpărată în jurul nostru. Alte două fetiţe apar de nicăieri. „Oof, copiii ăştia mi-au mâncat sufletul!”, spune Florina Fierar, o altă locatară ieşită în soare.

Aşezate lângă butoiul de alamă din centrul curţii – aragazul lor improvizat, Minerva şi Florina, noră şi soacră, se plâng îndelung de lipsa banilor. Indiferente la discuţiile adulţilor, fetiţele ne arată cum se joacă ele şi scot de nicăieri un elastic imens, de 4-5 metri lungime. „Trebe să fie aşa mare, că doar sunt 17 copii. Se joacă toţi”, ne explică sfătoasă Florina.

Copii mari şi mici

Femeile şi copiii ne însoţesc până la poarta grădinii - loc de trecere către celelalte case din cartier. Minerva ne cere bani şi oftează îndelung. „Ooof!”, o imită Andrei, băieţelul de un an pe care îl ţine acum în braţe. În urma noastră, Lila se duce într-un colţ şi, apleacându-se deasupra unei copăi, începe să îşi spele elasticul.

„Pot să vin la casă, că vreau să mă apuc din nou de şcoală?”, ne întreabă o tânără apărută pe neaşteptate pe uliţa din faţa noastră. „Da’ când ai renunţat?”, o întreabă calm Ioan Ranf şi ne oprim din drum. „Păi într-a şaptea c-a făcut mama pe frate-meu şi am stat să îl îngrijesc”, răspunde agitată fata.

„Şi câţi ani ai acum?” „Două ş’unu. Ştiu să citesc dar să scriu mai greu”, continuă dialogul. „Hai să vorbim, să aranjăm să mergi la seral. Dar să vii, nu ca altădată”, o ceartă Ioan Ranf. „Da, da, vin mâine dimineaţă”, spune tânăra pe nerăsuflate în timp ce se îndepărtează.

Păpuşi şi porci

Continuăm să mergem în sus pe cărarea pietruită dintre case. „Acolo pe deal sunt două fete nebune, una ne trage mereu de păr”, ne avertizează Izabela şi Denisa, două fetiţe ieşite în drum. Îngrijite şi cochete, cu părul pieptănat în cozi împletite, cele două ne arată cu drag jucăriile şi locurile lor de… poveste.

Unul e un adăpost acoperit cu celofan, improvizat lângă cocina porcilor. Printre sticle de plastic, stă aruncată o păpuşă dezbrăcată, cu gâtul îndoit. „Să nu stăm acum aici că miroase urât”, sugerează Iza. Celălalt e intrarea în casa Denisei, închisă pentru moment, căci părinţii ei au plecat în Franţa. Lângă o ladă mare plină cu pâine uscată, un dulap strâmb adăposteşte hainele fetiţei.

„Cele două au fost până nu demult la centrul de zi al Arapamesu”, ne spune Ioan Ranf. De ce au renunţat le întrebăm rând pe rând. „Nu mă lasă că aş merge”, spune Denisa care a fost încântată de jocurile învăţate la asociaţie. „Taci şi nu mai minţi. Nu ne trebe!”, o ceartă Izabela râzând şmechereşte.

Fraţi buni, surori pierdute

E o casă mică, albă făcută din cărămizi de la gunoi. În stânga ei, un maldăr de traverse de căi ferate pe care stau întinse mai multe plăpumi murdare. De jur împrejur, fum înecăcios de motorină. Ghemuită într-un colţ, o tânără îmbrăcată în haină neagră ne priveşte absentă. „Au zis că e periculoasă, dar nu e adevărat”, ne spune Stela Varga, mama fetei, apărută într-un final în uşa locuinţei sale.

Lângă ea, doi copii, şi o altă fată apar imediat. Cea din urmă iese afară şi se aşează rapid pe o buturugă. Începe a se strâmba şi a-şi bălăngăni capul iar apoi strigă bucuroasă căci Ioan Ranf îi zâmbeşte.

„Obosiţi, de la muncă?” îi întreabă directorul Arapamesu pe alţi doi tineri care au apărut pe nesimţite în uşă. „Da, tocmai ce aţipisem”, răspunde Dumitru Căldărar, iar fratele său Marius aprobă din cap frecându-şi ochii de somn.

Veseli, binevoitori, cu chef de povestit, cei doi nu par a se încadra în peisajul sinistru de pe dealul Guşteriţei. „Ei doi ţin familia”, ne explică Ranf despre băieţii de 19 ani, care lucrează de câţiva ani buni ca gunoieri.

Vila din vârful dealului

Căci cum altfel poţi numi o casă în toată regula, cu o curte largă, curată şi măturată, în care totul e pus la punct. Aici locuieşte Ştefan Constantin împreună cu soţia şi cei 8 copii ai săi. Rezemat de căruţa, proprietate personală, bărbatul ne povesteşte despre gunoiul de peste drum aruncat de localnici şi despre chinul de a-şi întemeia o gospodărie.

„Ne-am stabilit aici de 3 ani jumătate. Am adunat la mizerie de pe locul ăstaa… De curând am aflat că jumătate din teren a fost cumpărat de cineva. Dar eu nu cred, până nu văd actele de proprietate”, spune Ştefan de meserie muncitor pe maşina de gunoi. Soţia lui lucrează în domeniul textil în care vor lucra şi cele două fete mai mari ale familiei. Băiatul lor cel mic este singurul copil de pe hulă care merge la Arapamesu.

Agăţat de braţul lui nea Ioan, puştiul ascultă interesat povestirile adulţilor. „Ne e teamă mereu să nu ne alunge. De aceea ne-am mai făcut o cameră, mai încolo, pe deal”, mai spune Ştefan, în vârstă de 30 de ani.

Faptele vorbesc

Din faţa micii căsuţe din lemn cu muşcate în pridvor, Ştefan Constantin ne însoţeşte bucuros până la baza dealului Guşteriţei. În discuţia stârnită de noi despre rezolvarea problemelor de pe hulă nu se prea bagă. Ne priveşte mai mult posac cum ne argumentăm opiniile. Pare a fi mai degrabă un om al faptei – motivat de viaţa grea şi de grija copiilor săi. Nu al poveştilor fără finalitate spuse de „musafirii” din oraş.

Un articol de: Alexandra Ion Cristea
Foto credit: David Postatny Photography

realizat pentru Sibiu 100%

Bridge to Terabithia

2011-06-22T10:08:00.001+03:00

We proudly announce that our photography “Bridge to Terabithia” has been awarded with Honorable Mention at the 16TH INTERNATIONAL EXHIBITION OF PHOTOGRAPHY "Island and Sea/Otok i More", Kukljica 2011 Croatia http://fotoklubkornat.hr/node/13. And also we should like to tell you that 4 of our photos were in the final and can be seen in the exhibition.

Our awarded photo…

… and the other 3 photos from exhibition

God bless Croatia!

Antonia & Andi (photo session – Dubrovnik)

2011-05-23T15:52:00.000+03:00

Antonia & Andi (wedding ceremony – church and reception)

2011-05-23T15:28:00.000+03:00

Johan Sebastian Bach - Ave Maria

Eva Cassidy-I Know You By Heart

Antonia & Andi (getting ready)

2011-05-23T15:12:00.000+03:00

Katy Perry - I Think I'm Ready

Antonia & Andi (wedding ceremony – city hall)

2011-05-23T15:05:00.000+03:00

Sarah Brighman si Cliff Richard - All I ask of you

Try to remember…

2011-05-15T14:19:00.000+03:00

We arrived in Cluj eagerly waiting this photo session. Everything was new for us, this was the first project organized in this Transylvanian city. A friend of ours put together some facts and ideas, so we were about to take some pictures to a talented actress. She liked our work and she wanted to be our next model. Not really had time to tell stories, we met and we went to work.

Liviu and then Romana, have demonstrated their talents by creating a new look for Tünde. Very important was the help offered by Zsofia, by choosing appropriate clothing. After preparations which have lasted for 3-4 hours, we headed to the location set.

No words could help you look for photos that follow. But the music ...

Harry Belafonte - Try to remember

Model: Skovrán Tünde
Fashion designer: Gabor Zsofia
Hair stylist: Liviu Gudor (L'insolence Studio)
Make-up artist: Romana Oanes
Photography and post-processing: David Postatny Photography
Producer: Alexandra Halma

She Was a Phantom of Delight…

2011-05-12T14:08:00.000+03:00

She was a phantom of delight
When first she gleamed upon my sight;
A lovely Apparition, sent
To be a moment's ornament;
Her eyes as stars of Twilight fair;
Like Twilight's, too, her dusky hair;
But all things else about her drawn
From May-time and the cheerful Dawn;
A dancing Shape, an Image gay,
To haunt, to startle, and way-lay.

I saw her upon a nearer view,
A Spirit, yet a Woman too!
Her household motions light and free,
And steps of virgin liberty;
A countenance in which did meet
Sweet records, promises as sweet;
A Creature not too bright or good
For human nature's daily food;
For transient sorrows, simple wiles,
Praise, blame, love, kisses, tears and smiles.

And now I see with eye serene
The very pulse of the machine;
A Being breathing thoughtful breath,
A Traveler between life and death;
The reason firm, the temperate will,
Endurance, foresight, strength, and skill;
A perfect Woman, nobly planned,
To warm, to comfort, and command;
And yet a Spirit still, and bright,
With something of angelic light.

(She Was a Phantom of Delight - William Wordsworth)

Cristina & Răzvan (photo session…)

2011-05-03T19:51:00.000+03:00

Din cauza programului lor încărcat, Cristina şi Răzvan au revenit pentru o sesiune foto abia spre sfârşitul toamnei anului trecut. Degajaţi, surâzători şi plini de încredere ne-au întâmpinat la un sfârşit de săptămână, după câteva discuţii online şi telefonice prin care am stabilit locaţiile şi tematica. Obişnuit ca toate lucrurile să meargă brici odată ce au fost stabilite în cele mai mici amănunte, Răzvan şi-a umplut portbagajul maşinii cu recuzita şi efectele speciale şi-a invitat soţia, pe Cristina, să i se alăture pe scaunul din dreapta şi au pornit, urmaţi de noi, spre pădurea Dumbrava.

Dacă doriţi să revedeţi fotografii de la nunta lor, le găsiţi aici.

Julia

2011-04-16T00:15:00.000+03:00

Am auzit de Julia acum vreo 2 ani. Câştigase un concurs de modeling. Privind fotografiile ei, am dat dreptate juriului şi din acel moment ne-am dorit ca atunci când vom creşte şi noi ca fotografi, să avem oportunitatea să realizăm nişte fotografii reuşite cu ea ca model. Lucrurile s-au mişcat repede anul acesta, Paul reuşind să o contacteze şi să ne adune pe toţi la un loc pentru a discuta despre posibila colaborare a noastră cu Julia. Puţin timidă şi cu prea mult bun simţ pentru domeniul ăsta prin care colcăie tot felul de indivizi ciudaţi care n-au alte treburi decât să scuipe coji de seminţe în curtea ta, Julia s-a declarat încântată de ideile noastre, fapt pentru care am notat în agendă data exactă a shooting-ului.

Ne-am întâlnit cu toţii dis-de-dimineaţă (ora 9.00 am) la salon, fiecare pornind la muncă fără întrebări sau bâlbâieli. Fiecare ştia exact ce are de făcut. Se părea că şi vremea era hotărâtă să ne dea o mână de ajutor, vântul răscolind şi împrăştiind norii, dar dintr-un exces de zel reuşind să agite şi caii cu care ar fi trebuit să lucrăm.

Rezultatul final…

După ce am ajuns la Rahău, în timp de personalul pregătea caii, ne-am jucat puţin de-a studioul foto, realizând câteva potrete indoor cu Julia.

După ce am fost anunţaţi că patrupedele sunt gata de acţiune, ne-am mutat cu toţii afară încercând să ne punem ideile în practică.

- Julia, ai mai fost la echitaţie?

- Nu…

- Ţi-e teamă de cai?

- Nu chiar, puţin de tot.

- Dacă crezi că nu e ok, renunţăm.

- Nu, vreau să fac asta!

Din păcate, Prinţesa, un pur-sânge arab superb, cu temperament fierbinte, agitată şi de vântul care bătea cu putere, nu a avut starea necesară de a lucra cu noi, încercările noastre repetate eşuând de fiecare dată, lovindu-ne de încăpăţânarea unui rase mândre. Am “concediat-o” pe Prinţesă şi am apelat la serviciile unei italiano-austrice veritabile, blondă atât la coamă cât şi la coadă. Pe numele ei de scenă Honey, haflingerul nostru a avut răbdare mai multă decât Prinţesa, dar nu suficientă pentru a ne ajuta să terminăm ce ne propusesem. Aşa că, văzând agitaţia provocată de vremea aspră, ne-am făcut bagajele şi ne-am întors la Sibiu, dar nu înainte de a promite un “remake” în luna mai. Julia s-a descurcat de minune, ea şi Honey petrecând ceva timp împreună. Deşi era frig, iar vântul bătea puternic, Julia a îndurat în tăcere, ca un model profesionist, încercând să transmită starea de poveste şi să elimine din expresia ei disconfortul provocat de vreme.

(va urma)…

Echipa:

Model: Julia Klärmann

Hairstyling: Paul Paralescu

Make-up artist: Roxana Armeana

Accesorii: Eventi Bianchi

Fotografie & procesare: David Postatny Photography

Fairytales… (more)

2011-03-31T10:15:00.000+03:00

Model: Codruta Petre (Eventi Bianchi)

Hairstyling: Paul Paralescu

Make-up artist: Roxy Armeana

Photography & processing: David Postatny

Fairytales… (still to come)

2011-03-30T10:55:00.001+03:00

Model: Codruta Petre (Eventi Bianchi)

Hairstyling: Paul Paralescu

Make-up artist: Roxy Armeana

Photography & processing: David Postatny

Fairytales…

2011-03-27T09:53:00.001+03:00

(vineri)

“-… Când ne apucăm de treaba?

- Păi joi. E bine?

- E foarte bine. Ne vedem miercuri seara şi stabilim detaliile, ok?

- Perfect!”

(miercuri)

“- Paul, ce zici de ideea asta?

- Nu arată rău… Dar stai să îţi arăt altceva. Nebunie!

…

- Oho, superb, poţi să o faci?

- Bineînţeles.

- Codruţa, ce zici?

- Ce bine arată. Să vedem cum o să arăt eu :)))

- Faină treabă. Pe ideea asta mergem cu părul. Roxy când vine?

- Imediat trebuie să apară.

…

- Roxy, noi am vrea pentru Codruţa un machiaj care să arate în genul ăsta. Eventual altă gamă cromatică.

- Fără probleme! Mai caut şi eu idei…

…

- Bine ai venit în echipă :)

…

- Deci, ne vedem la salon la 11.30.”

(joi)

(apoi şedinţa foto… aproximativ 50 de minute, lângă Sibiu)

Blind Folk See The Fairies by Rose Fyleman

Blind folk see the fairies.

Oh, better far than we,

Who miss the shining of their wings

Because our eyes are filled with things

We do not wish to see

Deaf folk hear the fairies

However soft their song;

'Tis we who lose the honey sound

Amid the clamor all around

That beats the whole day long.

Fairytales este un proiect derulat in colaborare cu Eventi Bianchi si se va desfasura pe mai multe etape. Aceste prime cadre sunt de incercare, experimentale, de inchegare a unei echipe de oameni deosebiti. Le multumim tuturor pentru efortul depus si interesul aratat.

Echipa:

Model: Codruta Petre (Eventi Bianchi)

Hairstyling: Paul Paralescu

Make-up artist: Roxy Armeana

Photography & processing: David Postatny

The 6th Sense

2011-03-16T08:12:00.001+02:00

Ciprian Porumbescu - Balada

Day Dreaming

2011-03-08T16:55:00.000+02:00

Doris Day - ''Dream a little dream of me''

model: Diana Tot

In Blossom

2011-03-08T16:47:00.001+02:00

Le Temps Des Fleurs - Rika Zarai

model: Diana Tot

La Vie En Rose

2011-03-08T15:33:00.000+02:00

EDITH PIAF - La vie en rose

model: Diana Tot

Roisin's Baptism

2011-03-04T08:50:00.000+02:00

Irish Drinking Songs - Mountain Dew

Return to Brela…

2011-03-01T14:32:00.001+02:00

Ribari & Klapa Kamen - Dalmacija tece mi kroz vene

I Got You, Babe

2011-02-28T12:31:00.001+02:00

Sony & Cher - I Got You Babe

Longing…

2011-02-16T23:00:00.001+02:00

HIM - In joy and sorrow

Catch Me If You Can

2011-02-16T16:11:00.001+02:00

Matt Pokora - Catch Me If You Can

Getting closer…

2011-02-15T15:08:00.000+02:00

James Taylor - You've Got a friend

A Knight’s Tale

2011-02-10T11:51:00.000+02:00

Peter Gabriel - A different drum

Right into your heart…

2011-02-09T11:49:00.000+02:00

Theodora & Ciprian

2011-01-08T20:22:00.001+02:00

Eva Cassidy & Katie Melua - What A Wonderful World

Cuvintele nu pot exprima liniştea sufletească pe care ţi-o oferă o întâlnire cu Theodora şi Ciprian. Fericirea care radiază în jurul lor este suficientă pentru a-ţi smulge un zâmbet, indiferent cât de grea ţi-a fost ziua. Sunt doi copii (chiar dacă suntem apropiaţi ca vârste) dragi sufletului nostru, nunta lor fiind pentru noi o gură de aer proaspăt, un moment emoţionant trăit la intensitate maximă alături de ei şi de cei dragi lor.

Casă de piatră, multă fericire şi copii frumoşi ca voi!

Claudia y Jacobo

2010-12-28T14:50:00.001+02:00

Veronica Verdier - Asi se baila el tango

Claudia & Jacobo, sau “Viaţa bate filmul”. I-am întâlnit la începutul verii lui 2010 şi i-am îndrăgit imediat. Doi tineri hotarâţi, politicoşi şi cu o aură de modestie şi bun simţ. După ani buni în care au luptat pentru dragostea lor, învingând distanţe şi diferenţe culturale, ne-au încredinţat nouă misiunea de a fotografia momentele speciale ale celei mai importante zile din viaţa lor. Sperăm că nu i-am dezamăgit şi le mulţumim din suflet pentru încrederea acordată.

Brela (avanpremieră)

2010-09-18T00:45:00.000+03:00

Dacă vi s-a făcut vreodată de plecat hai-hui prin lume, dacă vreţi să vedeţi o mostră de paradis, dacă doriţi fotografii de nuntă pentru care să vă invidieze toţi prietenii, atunci Croaţia ar trebui să fie prima pe lista dvs. Bineînţeles şi un fotograf sau nişte fotografi nebuni, dispuşi să vă însoţească până acolo. Noi abia ce ne-am întors. Obositor, însă a meritat şi ultimul minut de nesomn şi oboseală. La noi e boală veche cu Croaţia şi nu ne putem vindeca. Poate doar atunci când ne vom muta acolo. Ne bate un gând, oricum. Să stau să vă povestesc cât de minunat e acolo? Nu are sens. Trebuie să vedeţi cu ochii voştri, să respiraţi cu plămânii voştri, să auziţi cu urechile voastre şi să gustaţi cu gura voastră. Aşa se ia boala asta, nu prin poveşti. Destinaţia noastră principală de săptămâna trecută a fost Dubrovnik, unde am avut o şedinţă foto cu Antonia şi Andi. Urmează şi fotografiile lor în curând. La întoarcere, ne-am oprit la Makarska şi la Brela. Doar cât să ne minunăm, să mâncăm o pizza şi să facem nişte cadre la malul Adriaticii. Superbă zona. Enjoy!

Klapa Maslina - Da te mogu pismom zvati

va urma…

Cristina & Răzvan

2010-08-23T21:43:00.001+03:00

Daniela & George

2010-08-03T17:41:00.001+03:00

El Mexicano

2010-06-16T09:31:00.000+03:00

Cine a fost pe fază săptămâna trecută (mă refer aici la sibieni) a putut lua parte la deschiderea restaurantului “Felinarul” de pe strada… Felinarului. Unic în Sibiu, restaurantul prezintă clienţilor meniuri unice şi diverse, începând cu specialităţi proprii de pâine, arome mediteraneene, gusturi orientale şi până la aripioarele de pui picante şi coastele de porc la grătar, udate din belşug cu Guiness şi Holsten reci ca gheaţa. Spuneam de săptămâna trecută, pentru că, cine a vizitat restaurantul, a avut ocazia să-l cunoască pe Tomas, un mexicano veritabil, venit să viziteze Sibiul dar reuşind în acelaşi timp să dea puţină magie restaurantului Felinarul. Pentru cei curioşi, trebuie să menţionez însă că Tomas a plecat înapoi în Austria, unde studiază ceva legat de istorie. Se va reîntoarce, probabil anul viitor (după spusele lui), probabil în 2-3 luni (după pariurile noastre). Indiferent când, îl aşteptăm.

Transilvania Tattoo Expo 2010 Sibiu

2010-06-03T14:28:00.000+03:00

… şi babele scuipau în sân când văzură mare adunare de matahale păroase, punkeri în frizura cărora şi-a scăpat haotic stilistul maşina de tuns, gagici pe jumătate goale cu extremităţi străbătute sălbatic de podoabe grele… Nu era nici una dintre urgiile premergătoare lui 2012, ci doar o întâlnire a artiştilor ce desenează în piele şi a fanilor. Dacă te aşteptai să auzi răcnete şi urlete, nu aici era locul potrivit. Pe cât de masivi sau sălbatici arătau unii, pe atât de calmi şi binevoitori erau. Că era prea devreme şi în seara precedentă îl tatuaseră toţi pe Bachus, ori că aşa era felul lor, oricum, în mijlocul desenelor cu cranii, duhuri, zombie şi alte arătări, domnea o atmosferă paradisiacă. Cum a fost primul nostru contact cu acest domeniu al artei, am căscat şi noi gura ca orice curios, minunându-ne totodată de măiestria artiştilor cât şi de nebunia victimelor. Pe ansamblu, la prima impresie, a fost un eveniment reuşit, care a adunat artişti din mai multe ţări, bine organizat, cu o taxă de intrare de vreo 4-5 ori mai mare ca la Zoo. Însă lumea a venit, a căscat gura, s-a distrat, a povestit, şi-a făcut poate un tatuaj de mult dorit şi a plecat mulţumită că a mai spart din rutina cotidiană. Felicitări organizatorilor şi multe “succesuri” în continuare.

La mulţi ani, pui de om…

2010-06-01T14:51:00.000+03:00

Ultima melodie descoperită de junior, pe care o ascultă zilnic (eu la 2 ani şi 7 luni ascultam Phoenix)

E 1 iunie şi ne-am gândit să postăm azi cele mai frumoase fotografii făcute lui David. Am fi dorit să-i cumpărăm un ponei, o maşină mare cu baterii, un castel mare din cuburi şi o ţară fără adulţi. Cum toate poziţiile de pe listă sunt interzise oamenilor de rând, am ajuns la concluzia că cel mai frumos cadou ar fi o expoziţie virtuală, unde eroul principal să poată primi cu braţele deschise pe toată lumea.

La mulţi ani, pui drag! Să creşti mare, sănătos şi să-ţi clădeşti fericirea cu inima.

Dragoste la Transilvania Tattoo Expo 2010 Sibiu

2010-05-31T13:49:00.000+03:00

Şi am plecat din Parcul Tineretului spre Tattoo Expo de la Sala Transilvania, ca să ne clătim şi noi ochii, să admirăm măiestria artiştilor şi curajul beneficiarilor acestei artei. Despre acest eveniment voi încerca să povestesc însă în altă zi. Poate mâine. Azi o să vă povestesc despre pruncul nostru.

În timp ce Adina studia cu interes portofoliul celor de la Transilvania Tattoo, sibienii noştri pe care intenţionăm să-i vizităm cât de curând, iar eu priveam un maldăr de piele tatuată ce aducea a om, pentru o fracţiune de secundă îmi întorc privirea de părinte ocrotitor spre cel mic, ca să mă asigur că e bine. Am rămas blocat. Puştiul era chiar foarte bine. O strângea în braţe drăgăstos pe Scufiţa Roşie. Sau Roz. Asta a fost prima impresie. Zic un “aoleu” în gând şi încep să mă uit după Mircea Radu… Nu era acolo. Şi nici camera ascunsă. Mă, o fi ceva la prima vedere. Dar cam prea devreme. Nu mă refer la faptul că era doar ora 1 la amiază, ci la faptul că pruncul nostru cel macho are doar 2 ani şi 7 luni, iar Scufiţa nu arăta rău la cei 2 anişori. Ca părinte, rămâi niţel blocat la fazele astea, însă m-a liniştit oarecum orientarea hetero a pruncului… Ca fotograf, am sărit în partea cealaltă încercând să-i surprind din faţă.

Între timp a intervenit şi însoţitoarea fetiţei, care a sfătuit-o din nou pe micuţă să-l ia în braţe pe fiu-meu, oarecum speriat de rapiditatea desfăşurării evenimentelor.

Micuţa, care s-a dovedit o păpuşă de fetiţă, s-a repezit să-l ia în braţe pe David care stătea totuşi destul de impasibil, vrednic reprezentant al masculinităţii universale, cunoscător parcă al Artei Seducţiei.

Văzând că nu e băgată în seamă cum ar trebui, Scufiţa Roşie l-a înşfăcat de guler pe al nostru prunc, reuşind să se impună pe moment, ca o vrednică reprezentantă a feminităţii universale.

Conştientizând faptul că nu era nici momentul, nici locul pentru a crea o scenă, David a acceptat tăcut invitaţia la plimbare, având totuşi grijă de noua lui prietenă. I-a îndrumat paşii pentru a evita o scenă penibilă de prăbuşire în cuplu.

Cum toate părţile au fost de acord că ce e prea mult strică, în special de la o vârstă fragedă, David şi-a luat rămas bun de la Scufiţa Roşie printr-un sărut mai mult părintesco-frăţesc, dându-i de înţeles că nu-i cade în plasă aşa uşor. Umilă şi împăcată cu acest gând, Scufiţa a primit sărutul pe… scufiţă, dându-i şi ea de înţeles că nu e genul care să-şi dea scufiţa jos de la prima întâlnire.

Of, măi David, dacă de acum te-aleargă fetele, noi ce ne facem? Oricum, de ieri am declarat Cod Galben la noi în familie, întâmplarea de mai sus punându-ne serios pe gânduri şi forţându-ne la o proiecţie în viitor… Of, Doamne!

Ca de 1 iunie…

2010-05-31T12:03:00.000+03:00

Cum de 1 iunie vom fi pe la muncă sau te miri pe unde, am decis să-i oferim lui David o zi mai specială în acest weekend ce a trecut. Am mers în parc unde a condus destul de bine (muuuult mai bine decât mulţi alţi şoferi de duminică) şi a fost extraordinar de încântat de acea maşinuţă electrică, însă făcea pe seriosul, abordând jocul cu profesionalism. Bineînţeles, la final şi-a exprimat dorinţa de a avea şi el aşa ceva. Ca să meargă şi el la servici.

Am plecat din Sub Arini întrucât locul de joacă este destinat copiilor peste 5 ani, iar cei mici de 2-3 ani chiar nu au posibilităţi depline de a se distra în parc şi am poposit astfel în Parcul Tineretului unde avea loc un târg de jucării ecologice în jurul unui maldăr de gunoi neecologic, respectiv un coş supraplin (overloaded – cum le place la americani să grăiască) tapetat de jur împrejur cu vreo 5-6 saci menajeri dolofani având cam acelaşi conţinut parfumat cu accente menajere putrede de Cristian Dihor. Nu le-am fotografiat din respect pentru Ziua Copilului. Aici ar trebui traşi de urechi organizatorii care trebuiau să aştepte copii la târg în condiţii de curăţenie totuşi, dar şi serviciul de gospodărire al Primăriei, pe ai căror şefi ar trebui măcar să-i ducă capul că parcurile cu locuri de joacă sunt cele mai vizitate în weekend începând de la orele dimineţii. Dar, deh, zilele “e” grele pentru toţi.

Dintre un tobogan de beton, unul de tablă, un pod suspendat mişcător şi nişte leagăne pe lanţ unde se dădeau unii din generaţia Hi5 prea periculos de tare (periculos pentru cei mici mici care alergau de colo colo) am ales, fără greutate, un trenuleţ colorat, care dădea târcoale proprietarului, că şi în aceste cazuri, lipsa imaginaţiei unora obligă copii să se învârtă în cerc. Dar a fost ok, puştiul a savurat călătoriile (au fost 2, una în contul zilei de marţi) şi a fost foarte încântat. Am băgat în desagi nişte turtă dulce şi un titirez şi duşi am fost. Unde? Hehehe, urmează imediat…

Modelinul…

2010-05-28T10:35:00.001+03:00

sau cum se transformă pregătirea de plimbare într-o mini şedinţă foto

Al nostru prunc, învăţat deja cu hobby-ul părinţilor, se mai întrece atunci când ne vede cu camera foto în mână. De obicei cu rezultate bune. E o figură…

Workshop de fotografie stereoscopică 3D

2010-05-28T09:00:00.001+03:00

Număr de locuri: 10

Preţ: 350 ron (nu include cazare şi masă)

Exemple de fotografie stereoscopică 3D

Pentru mai multe informaţii accesaţi Şcoala de Fotografie Sibiu.

Căldărarii din Brateiu, prietenii noştri…

2010-05-27T13:23:00.000+03:00

Îi cunosc din vara lui 2005, când i-am întâlnit la un târg meşteşugăresc în Sighişoara. Mi-au plăcut de la prima vorbă şi am rămas prieteni. Luni, neavând prea multe de făcut, m-am înarmat cu D700, Samyang 85/1.4 şi am purces spre Brateiu unde am sperat să-i întâlnesc. Aşa a fost. Printre vasele de aramă şi alamă lucrate măiastru din bătaia ciocanelor, vechituri şi copii faini, aşezaţi la marginea drumului, fiecare cu căniţa lui de tablă emailată plină de bere Tuborg şi sorbind cu nesaţ fumul din Marlboro, bătrânii comunităţii discutau politică şi scoteau cu acest prilej de la naftalină vechi amintiri ale vieţii lor. Chiar dacă îi cunoşteam şi chiar dacă ne-am îmbrăţişat bărbăteşte când ne-am întâlnit, prezenţa bătrânului bulibaşă m-a obligat să-i cer dumnealui permisiunea de a mă alătura lor şi de a le face câteva portrete. Am povestit, am ascultat poveştile de viaţă ale bătrânilor şi timpul a trecut repede. Prea repede. Dar mă întorc să aflu mai multe. Că ştie bătrânul nişte poveşti…

Moţiunea de cenzură a lui nea Jean

2010-05-27T10:17:00.000+03:00

Miercuri, 27 mai 2010, maestrul Jean Constantin a câştigat lupta împotriva guvernului Boc. Nu i se va mai scădea pensia. Cu toţii cunoaştem marile roluri jucate admirabil de acest om, nu am deschis acest subiect pentru a aminti filmografia domniei sale sau a da Copy & Paste unor date biografice. Sunt departe de Constanţa, iar aceste cuvinte ţin locul unor flori albe şi unei îmbrăţişări pentru nea Jean. De fiecare dată când un astfel de om păşeşte dincolo de noi, sufletul mi se zbate încrâncenat, răzvrătindu-se împotriva golului ce pune stăpânire pe marea scenă a artei româneşti. Cu fiecare plecare a lor, scena noastră se goleşte şi nu se mai umple. Nu aşa cum au umplut-o ei. Nu mai e nimic la fel. Nimic. Nici moartea. Nici viaţa.

După ore de zbucium, realizezi însă, că nea Jean a plecat printre prieteni.

Superb spectacol. Păcat că nu se transmite şi la noi. Dar nu-i bai, om prinde şi noi locuri în sala Teatrului Alb. Că ne vine rândul şi nouă. Şi să vezi atunci nea Jeane ce aplauze primeşti. Şi ce flori. Să ai grijă de tine nea Jeane, noi ne-om descurca aici. Dacă îi vezi pe bunicii mei, salută-i te rog din partea mea şi spune-le că mi-e dor de ei. Mi-e dor şi de tine. Mi-e dor şi de ceilalţi. Mi-e dor de cei pe care nu-i mai am. Şi doare al naibii. Dar strâng din dinţi şi îmi scrâşnesc lacrimile. Drum bun, maestre. Venim şi noi. Următorul, vă rog…

Dragii mei…

2010-05-26T17:40:00.000+03:00

Cuvintele ar fi de prisos…

Samyang 85 mm f/1.4 Aspherical IF

2010-05-14T10:23:00.000+03:00

Am desfăcut baierele pungii şi am cumpărat un obiectiv. L-am cumpărat pe baza a ceea ce am citit despre el pe internet, însă mi-a fost recomandat şi de furnizorul nostru de tehnică foto SINPRO Timişoara (Nikon Gold Partner) care mi-a câştigat încrederea şi s-a dovedit de la început mult mai serios decât concurenţa din Bucureşti. Probabil unii dintre voi nici nu aţi auzit de Samyang. Samyang Optics Co. este o companie coreeană care produce tehnică optică pentru mai multe domenii de activitate. Pentru domeniul fotografiei, produce lentile, obiective, filtre. Fiind un producător asiatic, veţi găsi produsele lor purtând diverse mărci: Vivitar, Walimex, Opteka, Rokinon, ş.a. Eu am preferat “originalul”, nu doar pentru că îi admir pe coreeni foarte mult, ci pentru faptul că brandul lor propriu merită să fie cunoscut. Spre deosebire de obiectivul de la Nikon, respectiv Nikon 85mm f/1.4D AF care, chiar dacă are focus intern costă exact 4729,00 RON, varianta Samyang 85/1.4 ajunge la doar 1289,00 RON, având unic “neajuns” focusul manual. Însă nu e o problemă dacă veţi dori să achiziţionaţi aşa ceva, întrucât, pe la începutul lui iunie apare în România şi varianta cu autofocus, iar preţul nu va fi diferit. Eu am preferat varianta cu focus manual din mai multe motive cu care nu vă voi plictisi acum.

La prima vedere, obiectivul pare foarte solid construit (vezi şi caracteristicile tehnice de mai jos), iar calitatea optică este remarcabilă. În review-urile pe care le veţi găsi în josul paginii veţi afla cum un obiectiv de 300 de euro poate “bate” şi mătura pe jos cu obiective concurente ale unor branduri de marcă şi tradiţie, unele de peste 1000 de euro.

Caracteristici tehnice:

Distanta focala	85mm
Diafragma maxima	1.4
Diafragma minima	22
Diametru filtru	72mm
Constructie obiectiv	9 elemente in 7 grupe
Distanta min. de focalizare	1m
Unghi vizual	28.3° pe Full-Frame
Nr. lamele diafragma	8
Monturi disponibile	Canon, Nikon, KM/Sony, Pentax/Samsung
Dimensiune	73.5 x 119.5mm
Masa	513 g
Informatii aditionale	1 lentila asferica

Ca să nu vă mai plictisesc cu polologhii tehnice, vă las să priviţi câteva teste făcute imediat după achiziţie.

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 200, 1/100s, –0,3EV, f/2.0

crop

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 400, 1/100s, –0,3EV, f/2.0, conversie BW (Capture NX2)

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 100, 1/2500s, –0,3EV, f/2.0, conversie BW (Capture NX2)

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 200, 1/200s, –0,3EV, f/8.0

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 100, 1/1250s, –0,3EV, f/2.0

NOTĂ: Fotografiile nu au suferit nici o prelucrare în Photoshop, doar crop, conversie BW, modificări Picture Control (NL – Portrait, NL – Standard, NL – Vivid) şi conversie RAW (NEF) – JPG în Capture NX2.

Per ansamblu, e un obiectiv care merită toată atenţia, pentru că raportul calitate/preţ este formidabil şi nu necesită adaptor întrucât puteţi să-l achiziţionaţi pe orice fel de montură. Vi-l recomand cu cea mai mare încredere.

Păreri mai profesionale găsiţi aici:

http://www.lenstip.com/166.1-Lens_review-Samyang_85_mm_f_1.4_Aspherical_IF_.html

sau aici:

http://www.samyang.pl/product,21,category,5,samyang_85_mm_f14_aspherical_if

Pentru informaţii şi consiliere tehnică puteţi lua legătura cu SINPRO Timişoara (Nikon Gold Partner).

Dintr-o viaţă cenuşie, salvarea e portocalie…

2010-05-10T10:27:00.000+03:00

Îmi cer scuze prietenilor şi celor care încă mai urmăresc acest blog pentru prea îndelungata pauză, însă am folosit acest timp pentru nişte meditaţii transcedentale prin intermediul cărora am încercat să pătrund nişte sensuri şi înţelesuri ale vieţii de tranziţie din ţărişoara noastră prea frumoasă şi, din păcate, locuită. Cu părere de rău vă spun că nu am reuşit să descurc iţele tranziţiei din România. Am văzut doar capetele: unii care nu vor, unii care nu ne lasă, unii care sunt de acord cu cei dinainte, unii care ne mint, unii care ne batjocoresc, unii care fură, unii care se îmbogăţesc, unii care ne distrug. De la fiecare pleacă câte un fir. În mijlocul tuturor, încâlciţi de sfori, ne aflăm noi, marionete smucite în toate părţile de cei cu interese. Asta suntem noi acum, poporul român. Dar nu îşi pune nimeni problema ce s-ar întâmpla dacă ne-am unii şi am trage toţi de sforile cu care suntem legaţi? Nu, nimeni nu-şi mai pune o astfel de problemă. Au avut alţii grijă să nu mai fim un popor, au avut grijă să ne învrăjbească, om cu om.

Am pornit iar prin târg. Trist. Foarte trist. Lume posomorâtă, încruntată. Cerul la fel.

Doar Zâna Superbingo mai aducea un strop de speranţă, de culoare în mijlocul acestor oameni. Dar culoarea era un portocaliu revoluţionar şters şi nimeni nu-şi mai ridica ochii spre ea. Chiar dacă încerca să împingă în faţă viitorul României. La naiba cu greutăţile şi necazurile. Ce dacă nu sunt bani pentru rate, bani pentru impozit, bani pentru întreţinere, bani pentru viaţă… eu mă duc să mănânc nişte mici şi mă gândesc după aia ce voi face…

Lumea discută, se încruntă, plânge. Nimeni nu cumpără, nimeni nu vinde. Şi doar e zi de târg. Eh, au mai fost vremuri grele. Toate au precedat însă războaie, revoluţii, răscoale. Acum ce va mai fi? Nana Mărie are pensie de 400 de lei. Aproape. N-o va mai avea aşa mare. Speră să moară din voia lui Dumnezeu înainte să o omoare voia guvernului. Şi ce dacă. Lunea tot va fi târg.

Asemeni veveriţei din Ice Age, Zâna Superbingo apare prin târg asemeni unui moment publicitar. Nu poţi să te laşi copleşit de rău, că apare Zâna cea Portocalie. Întâmplare sau strategie? Dintr-o viaţă cenuşie, salvarea e portocalie… Oare asta suntem dresaţi să vedem şi să credem în subconştient? Sau în inconştient… ?

Eeee, la naiba cu ei, vorba aia: ce dacă s-a scumpit salamul, că eu tot de 5 lei cumpăr… Dă-l naibii de salam, mă duc să iau mici.

Fotografie de nuntă – sezonul 2010

2010-03-29T11:03:00.000+03:00

Dacă târgurile de nunţi nu v-au făcut să vă hotărâţi în privinţa unor fotografi potriviţi pentru evenimentele unice din viaţa dumneavoastră, vă cerem permisiunea de a ne acorda câteva minute pentru a vă prezenta oferta noastră.

Ce vă oferim?

acoperire 100% a evenimentului (de la cununia civilă şi până la terminarea recepţiei) cu 2 fotografi profesionişti, astfel încât momentele cele mai importante nu vor fi ratate.
şedinţă foto de logodnă
şedinţă foto “trash the dress”
şedinţă foto pe o anumită temă
posibilitatea realizării şedinţelor foto în altă zi
prelucrarea fină a tuturor fotografiilor în PhotoShop (cele de la şedinţele foto vor beneficia de o prelucrare cu notă mai artistică)
DVD –uri cu fotografiile la rezoluţie maximă, slideshow
albume foto clasic sau foto-carte, decorate manual
fotografii la minut în timpul evenimentului
printuri de mici sau mari dimensiuni

Care sunt costurile?

oferta noastră pentru serviciile foto porneşte de la 800 de euro în sus
pentru deplasări, în funcţie de distanţă şi durata evenimentului, tarifele pornesc de la 100 de euro
dacă evenimentul sau şedinţa foto are loc în afara României, într-o locaţie mai specială din Europa (Veneţia, Roma, Paris, ş.a. sau ţări ca Grecia, Croaţia, Muntenegru, Malta) sau Tenerife, dumneavoastră veţi suporta doar 50% din costurile reale de deplasare şi cazare.

Cum se procedează?

ne contactaţi prin email la info@davidpostatny.ro sau la telefon 0726.143350 şi verificăm dacă agenda ne permite să vă oferim serviciile noastre
în funcţie de ceea ce doriţi, vă vom oferi pachetul optim de servicii pentru evenimentul dumneavoastră
dacă am reuşit să vă convingem, atunci vom semna un contract, iar până la eveniment va fi absolut necesar să ne vedem de câteva ori pentru a ne cunoaşte cât mai bine, dar şi pentru a vizita împreună locaţiile în care se vor desfăşura etapele evenimentului, astfel încât totul să fie pus la punct cât mai bine
în ziua evenimentului vă vom fi alături, iar stările şi emoţiile trăite de dumneavoastră pe durata evenimentului, le veţi găsi nealterate în fotografiile noastre.
prelucrarea fotografiilor va dura între 2 şi 4 săptămâni, în funcţie de volumul de lucru

Puteţi arunca o privire pe câteva fotografii realizate în 2009…

Vizualizare album complet

Vă mulţumim pentru vizită!

Balerina

2010-03-19T09:01:00.001+02:00

La plimbare prin Uniunea Europeană… (4)

2010-03-18T13:03:00.000+02:00