Monday 31 May 2010

Dragoste la Transilvania Tattoo Expo 2010 Sibiu

 

     Şi am plecat din Parcul Tineretului spre Tattoo Expo de la Sala Transilvania, ca să ne clătim şi noi ochii, să admirăm măiestria artiştilor şi curajul beneficiarilor acestei artei. Despre acest eveniment voi încerca să povestesc însă în altă zi. Poate mâine. Azi o să vă povestesc despre pruncul nostru.

 


   În timp ce Adina studia cu interes portofoliul celor de la Transilvania Tattoo, sibienii noştri pe care intenţionăm să-i vizităm cât de curând, iar eu priveam un maldăr de piele tatuată ce aducea a om, pentru o fracţiune de secundă îmi întorc privirea de părinte ocrotitor spre cel mic, ca să mă asigur că e bine. Am rămas blocat. Puştiul era chiar foarte bine. O strângea în braţe drăgăstos pe Scufiţa Roşie. Sau Roz. Asta a fost prima impresie. Zic un “aoleu” în gând şi încep să mă uit după Mircea Radu… Nu era acolo. Şi nici camera ascunsă. Mă, o fi ceva la prima vedere. Dar cam prea devreme. Nu mă refer la faptul că era doar ora 1 la amiază, ci la faptul că pruncul nostru cel macho are doar 2 ani şi 7 luni, iar Scufiţa nu arăta rău la cei 2 anişori. Ca părinte, rămâi niţel blocat la fazele astea, însă m-a liniştit oarecum orientarea hetero a pruncului… Ca fotograf, am sărit în partea cealaltă încercând să-i surprind din faţă.

_DSC4167_

 

    Între timp a intervenit şi însoţitoarea fetiţei, care a sfătuit-o din nou pe micuţă să-l ia în braţe pe fiu-meu, oarecum speriat de rapiditatea desfăşurării evenimentelor.

_DSC4171_

 

     Micuţa, care s-a dovedit o păpuşă de fetiţă, s-a repezit să-l ia în braţe pe David care stătea totuşi destul de impasibil, vrednic reprezentant al masculinităţii universale, cunoscător parcă al Artei Seducţiei.

_DSC4173_

 

     Văzând că nu e băgată în seamă cum ar trebui, Scufiţa Roşie l-a înşfăcat de guler pe al nostru prunc, reuşind să se impună pe moment, ca o vrednică reprezentantă a feminităţii universale.

_DSC4169_ 

 

    Conştientizând faptul că nu era nici momentul, nici locul pentru a crea o scenă, David a acceptat tăcut invitaţia la plimbare, având totuşi grijă de noua lui prietenă. I-a îndrumat paşii pentru a evita o scenă penibilă de prăbuşire în cuplu.

_DSC4180_

 

     Cum toate părţile au fost de acord că ce e prea mult strică, în special de la o vârstă fragedă, David şi-a luat rămas bun de la Scufiţa Roşie printr-un sărut mai mult părintesco-frăţesc, dându-i de înţeles că nu-i cade în plasă aşa uşor. Umilă şi împăcată cu acest gând, Scufiţa a primit sărutul pe… scufiţă, dându-i şi ea de înţeles că nu e genul care să-şi dea scufiţa jos de la prima întâlnire.

_DSC4197_

 

     Of, măi David, dacă de acum te-aleargă fetele, noi ce ne facem? Oricum, de ieri am declarat Cod Galben la noi în familie, întâmplarea de mai sus punându-ne serios pe gânduri şi forţându-ne la o proiecţie în viitor… Of, Doamne!

Ca de 1 iunie…


    Cum de 1 iunie vom fi pe la muncă sau te miri pe unde, am decis să-i oferim lui David o zi mai specială în acest weekend ce a trecut. Am mers în parc unde a condus destul de bine (muuuult mai bine decât mulţi alţi şoferi de duminică) şi a fost extraordinar de încântat de acea maşinuţă electrică, însă făcea pe seriosul, abordând jocul cu profesionalism. Bineînţeles, la final şi-a exprimat dorinţa de a avea şi el aşa ceva. Ca să meargă şi el la servici.

_DSC4238_

    Am plecat din Sub Arini întrucât locul de joacă este destinat copiilor peste 5 ani, iar cei mici de 2-3 ani chiar nu au posibilităţi depline de a se distra în parc şi am poposit astfel în Parcul Tineretului unde avea loc un târg de jucării ecologice în jurul unui maldăr de gunoi neecologic, respectiv un coş supraplin (overloaded – cum le place la americani să grăiască) tapetat de jur împrejur cu vreo 5-6 saci menajeri dolofani având cam acelaşi conţinut parfumat cu accente menajere putrede de Cristian Dihor. Nu le-am fotografiat din respect pentru Ziua Copilului. Aici ar trebui traşi de urechi organizatorii care trebuiau să aştepte copii la târg în condiţii de curăţenie totuşi, dar şi serviciul de gospodărire al Primăriei, pe ai căror şefi ar trebui măcar să-i ducă capul că parcurile cu locuri de joacă sunt cele mai vizitate în weekend începând de la orele dimineţii. Dar, deh, zilele “e” grele pentru toţi.

_DSC4113_ _DSC4128_ _DSC4157_  

     Dintre un tobogan de beton, unul de tablă, un pod suspendat mişcător şi nişte leagăne pe lanţ unde se dădeau unii din generaţia Hi5 prea periculos de tare (periculos pentru cei mici mici care alergau de colo colo) am ales, fără greutate, un trenuleţ colorat, care dădea târcoale proprietarului, că şi în aceste cazuri, lipsa imaginaţiei unora obligă copii să se învârtă în cerc. Dar a fost ok, puştiul a savurat călătoriile (au fost 2, una în contul zilei de marţi) şi a fost foarte încântat. Am băgat în desagi nişte turtă dulce şi un titirez şi duşi am fost. Unde? Hehehe, urmează imediat…

_DSC4256_

Friday 28 May 2010

Modelinul…

sau cum se transformă pregătirea de plimbare într-o mini şedinţă foto

   Al nostru prunc, învăţat deja cu hobby-ul părinţilor, se mai întrece atunci când ne vede cu camera foto în mână. De obicei cu rezultate bune. E o figură…

    _DSC0266_ an

Workshop de fotografie stereoscopică 3D

 

 

Număr de locuri: 10

Preţ: 350 ron (nu include cazare şi masă)

Exemple de fotografie stereoscopică 3D

Pentru mai multe informaţii accesaţi Şcoala de Fotografie Sibiu.

Thursday 27 May 2010

Căldărarii din Brateiu, prietenii noştri…

 

    Îi cunosc din vara lui 2005, când i-am întâlnit la un târg meşteşugăresc în Sighişoara. Mi-au plăcut de la prima vorbă şi am rămas prieteni. Luni, neavând prea multe de făcut, m-am înarmat cu D700, Samyang 85/1.4 şi am purces spre Brateiu unde am sperat să-i întâlnesc. Aşa a fost. Printre vasele de aramă şi alamă lucrate măiastru din bătaia ciocanelor, vechituri şi copii faini, aşezaţi la marginea drumului, fiecare cu căniţa lui de tablă emailată plină de bere Tuborg şi sorbind cu nesaţ fumul din Marlboro, bătrânii comunităţii discutau politică şi scoteau cu acest prilej de la naftalină vechi amintiri ale vieţii lor. Chiar dacă îi cunoşteam şi chiar dacă ne-am îmbrăţişat bărbăteşte când ne-am întâlnit, prezenţa bătrânului bulibaşă m-a obligat să-i cer dumnealui permisiunea de a mă alătura lor şi de a le face câteva portrete. Am povestit, am ascultat poveştile de viaţă ale bătrânilor şi timpul a trecut repede. Prea repede. Dar mă întorc să aflu mai multe. Că ştie bătrânul nişte poveşti…

_DSC3673__DSC3667__DSC3665_   _DSC3674_  _DSC3690_ _DSC3677__DSC3678_ _DSC3681_ _DSC3685_  _DSC3691_ _DSC3697__DSC3692_  _DSC3698_   _DSC3707_ _DSC3709_ _DSC3703__DSC3701_

Moţiunea de cenzură a lui nea Jean

 

       Miercuri, 27 mai 2010, maestrul Jean Constantin a câştigat lupta împotriva guvernului Boc. Nu i se va mai scădea pensia. Cu toţii cunoaştem marile roluri jucate admirabil de acest om, nu am deschis acest subiect pentru a aminti filmografia domniei sale sau a da Copy & Paste unor date biografice. Sunt departe de Constanţa, iar aceste cuvinte ţin locul unor flori albe şi unei îmbrăţişări pentru nea Jean. De fiecare dată când un astfel de om păşeşte dincolo de noi, sufletul mi se zbate încrâncenat, răzvrătindu-se împotriva golului ce pune stăpânire pe marea scenă a artei româneşti. Cu fiecare plecare a lor, scena noastră se goleşte şi nu se mai umple. Nu aşa cum au umplut-o ei. Nu mai e nimic la fel. Nimic. Nici moartea. Nici viaţa.

După ore de zbucium, realizezi însă, că nea Jean a plecat printre prieteni.

 


jean

      Superb spectacol. Păcat că nu se transmite şi la noi. Dar nu-i bai, om prinde şi noi locuri în sala Teatrului Alb. Că ne vine rândul şi nouă. Şi să vezi atunci nea Jeane ce aplauze primeşti. Şi ce flori. Să ai grijă de tine nea Jeane, noi ne-om descurca aici. Dacă îi vezi pe bunicii mei, salută-i te rog din partea mea şi spune-le că mi-e dor de ei. Mi-e dor şi de tine. Mi-e dor şi de ceilalţi. Mi-e dor de cei pe care nu-i mai am. Şi doare al naibii. Dar strâng din dinţi şi îmi scrâşnesc lacrimile. Drum bun, maestre. Venim şi noi. Următorul, vă rog…

Friday 14 May 2010

Samyang 85 mm f/1.4 Aspherical IF

 


 

      Am desfăcut baierele pungii şi am cumpărat un obiectiv. L-am cumpărat pe baza a ceea ce am citit despre el pe internet, însă mi-a fost recomandat şi de furnizorul nostru de tehnică foto SINPRO Timişoara (Nikon Gold Partner) care mi-a câştigat încrederea şi s-a dovedit de la început mult mai serios decât concurenţa din Bucureşti. Probabil unii dintre voi nici nu aţi auzit de Samyang. Samyang Optics Co. este o companie coreeană care produce tehnică optică pentru mai multe domenii de activitate. Pentru domeniul fotografiei, produce lentile, obiective, filtre. Fiind un producător asiatic, veţi găsi produsele lor purtând diverse mărci: Vivitar, Walimex, Opteka, Rokinon, ş.a. Eu am preferat “originalul”, nu doar pentru că îi admir pe coreeni foarte mult, ci pentru faptul că brandul lor propriu merită să fie cunoscut. Spre deosebire de obiectivul de la Nikon, respectiv Nikon 85mm f/1.4D AF care, chiar dacă are focus intern costă exact 4729,00 RON, varianta Samyang 85/1.4 ajunge la doar 1289,00 RON, având unic “neajuns” focusul manual. Însă nu e o problemă dacă veţi dori să achiziţionaţi aşa ceva, întrucât, pe la începutul lui iunie apare în România şi varianta cu autofocus, iar preţul nu va fi diferit. Eu am preferat varianta cu focus manual din mai multe motive cu care nu vă voi plictisi acum.

     La prima vedere, obiectivul pare foarte solid construit (vezi şi caracteristicile tehnice de mai jos), iar calitatea optică este remarcabilă. În review-urile pe care le veţi găsi în josul paginii veţi afla cum un obiectiv de 300 de euro poate “bate” şi mătura pe jos cu obiective concurente ale unor branduri de marcă şi tradiţie, unele de peste 1000 de euro.

 4499_sam85_1 16825_sam85_obu116824_sam85_wstep 

Caracteristici tehnice: 

Distanta focala 85mm
Diafragma maxima 1.4
Diafragma minima 22
Diametru filtru 72mm
Constructie obiectiv 9 elemente in 7 grupe
Distanta min. de focalizare 1m
Unghi vizual 28.3° pe Full-Frame
Nr. lamele diafragma 8
Monturi disponibile Canon, Nikon, KM/Sony, Pentax/Samsung
Dimensiune 73.5 x 119.5mm
Masa 513 g
Informatii aditionale 1 lentila asferica

17036_sam_85_bud

 

Ca să nu vă mai plictisesc cu polologhii tehnice, vă las să priviţi câteva teste făcute imediat după achiziţie.

_DSC0652_

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 200, 1/100s, –0,3EV,  f/2.0

.

.

_DSC0652_CROP

crop

.

.

_DSC0653_

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 400, 1/100s, –0,3EV,  f/2.0, conversie BW (Capture NX2)

.

.

_DSC0701_

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 100, 1/2500s, –0,3EV,  f/2.0, conversie BW (Capture NX2)

.

.

_DSC0704_

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 200, 1/200s, –0,3EV,  f/8.0

.

.

_DSC0707_

Nikon D700, Samyang 85mm f/1.4. Setări: ISO 100, 1/1250s, –0,3EV,  f/2.0

.

.

NOTĂ: Fotografiile nu au suferit nici o prelucrare în Photoshop, doar crop, conversie BW, modificări Picture Control (NL – Portrait, NL – Standard, NL – Vivid) şi conversie RAW (NEF) – JPG în Capture NX2.

  Per ansamblu, e un obiectiv care merită toată atenţia, pentru că raportul calitate/preţ este formidabil şi nu necesită adaptor întrucât puteţi să-l achiziţionaţi pe orice fel de montură. Vi-l recomand cu cea mai mare încredere.

Păreri mai profesionale găsiţi aici:

http://www.lenstip.com/166.1-Lens_review-Samyang_85_mm_f_1.4_Aspherical_IF_.html

sau aici:

http://www.samyang.pl/product,21,category,5,samyang_85_mm_f14_aspherical_if

Pentru informaţii şi consiliere tehnică puteţi lua legătura cu SINPRO Timişoara (Nikon Gold Partner).

Monday 10 May 2010

Dintr-o viaţă cenuşie, salvarea e portocalie…

 


 

Îmi cer scuze prietenilor şi celor care încă mai urmăresc acest blog pentru prea îndelungata pauză, însă am folosit acest timp pentru nişte meditaţii transcedentale prin intermediul cărora am încercat să pătrund nişte sensuri şi înţelesuri ale vieţii de tranziţie din ţărişoara noastră prea frumoasă şi, din păcate, locuită. Cu părere de rău vă spun că nu am reuşit să descurc iţele tranziţiei din România. Am văzut doar capetele: unii care nu vor, unii care nu ne lasă, unii care sunt de acord cu cei dinainte, unii care ne mint, unii care ne batjocoresc, unii care fură, unii care se îmbogăţesc, unii care ne distrug. De la fiecare pleacă câte un fir. În mijlocul tuturor, încâlciţi de sfori, ne aflăm noi, marionete smucite  în toate părţile de cei cu interese. Asta suntem noi acum, poporul român. Dar nu îşi pune nimeni problema ce s-ar întâmpla dacă ne-am unii şi am trage toţi de sforile cu care suntem legaţi? Nu, nimeni nu-şi mai pune o astfel de problemă. Au avut alţii grijă să nu mai fim un popor, au avut grijă să ne învrăjbească, om cu om.

_DSC0561_ 

Am pornit iar prin târg. Trist. Foarte trist. Lume posomorâtă, încruntată. Cerul la fel.

_DSC0569_ _DSC0578_

Doar Zâna Superbingo mai aducea un strop de speranţă, de culoare în mijlocul acestor oameni. Dar culoarea era un portocaliu revoluţionar şters şi nimeni nu-şi mai ridica ochii spre ea. Chiar dacă încerca să împingă în faţă viitorul României. La naiba cu greutăţile şi necazurile. Ce dacă nu sunt bani pentru rate, bani pentru impozit, bani pentru întreţinere, bani pentru viaţă… eu mă duc să mănânc nişte mici şi mă gândesc după aia ce voi face…

_DSC0612__DSC0587_ _DSC0588_

Lumea discută, se încruntă, plânge. Nimeni nu cumpără, nimeni nu vinde. Şi doar e zi de târg.  Eh, au mai fost vremuri grele. Toate au precedat însă războaie, revoluţii, răscoale. Acum ce va mai fi? Nana Mărie are pensie de 400 de lei. Aproape. N-o va mai avea aşa mare. Speră să moară din voia lui Dumnezeu înainte să o omoare voia guvernului. Şi ce dacă. Lunea tot va fi târg.

_DSC0597_ _DSC0603_  _DSC0608_ _DSC0604_

Asemeni veveriţei din Ice Age, Zâna Superbingo apare prin târg asemeni unui moment publicitar. Nu poţi să te laşi copleşit de rău, că apare Zâna cea Portocalie. Întâmplare sau strategie? Dintr-o viaţă cenuşie, salvarea e portocalie… Oare asta suntem dresaţi să vedem şi să credem în subconştient? Sau în inconştient… ?

_DSC0609__DSC0567_

Eeee, la naiba cu ei, vorba aia: ce dacă s-a scumpit salamul, că eu tot de 5 lei cumpăr… Dă-l naibii de salam, mă duc să iau mici.