Monday, 8 March 2010

Brotherhood of the Wolves – Back to Home

Workshop “Fotografie şi vorbe urâte”, ziua II (partea 5)

 


Şi ui’ aşe, bucuroşi că totu’ s-o gătat cu bine, că nu avem răniţi, că am ajuns la capătul drumeţiei că mai sus de atât nu puteam mere, am pornit zâmbitori mai departe, cătră casă, pe o scurtătură de care-i spusesem io lui Horhhe mai devreme. Cum mâncarea se apropia de gurile noastre atrofiate din cauza lipsei de hrană şi ţuguiate din cauza sticlelor, devenisem dintr-o dată veseli şi parcă ne băgase careva un Duracell te miri pe unde, că simţeam tăţi o energie incomensurabilă, ceva fantastic.

_DSC9402_ _DSC9404_

Cum veneam noi aşe uşor printre munţi, iar soarele nu mai prididea cu ascunsul după copaci, ne cam luă cu răcoare şi îngheţ. Pentru a fi siguri că aventura noastră va fi cunoscută de dragii noştri cititori şi cum tractoru’, fie el şi Lamborghini original, nu era dotat cu o cutie neagră, Horhhe a făcut repede rost de una cu capac portocaliu, da’ numa’ după ce-o golit-o badea Rareş de tăt ce însemna proteină. Având imortalitatea asigurată astfel, am pornit tăcuţi mai departe.

_DSC9405_ _DSC9406_

Când nu mai aveam nici o speranţă, minune mare se întâmplă la margine de drum. Am dat peste un popas cu foc, cu locuri de hodină şi pipat. Până să oprească Petre tractorul, noi eram deja în jurul focului iar badea Rareş îl revigoră cu iscusinţa-i binecunoscută.

_DSC9409_

Fiind omul surprizelor plăcute în acea zi, Petre scoase din barul special amenajat sub bordul tractorului, o juma’ de litră de licoare de culoarea mierii. Ne-am gândit noi la început, ce dracu’ să facem numa’ cu juma’ de litră, mai ales că baronu’ se trezise iară, se credea de-al nostru şi-şi cerea porţia.

_DSC9412_

Doar că, surpriză, licoarea trecea de 55 de grade bahice, lucru demonstrat ştiinţific de Horhhe, care, după ce luă un gât începuse să-şi mărească considerabil priza de aer şi să pompeze cu piciorul drept pentru a face faţă caniculei. Făcea săracu’ ca kukta când fierbe mai cu spor.

_DSC9413_

După ce am servit cu tăţii din agentul termic, iar badea Rareş ne-o crescut confortul aruncând pe foc şi ultimele resurse răşinoase găsite la popas, ne-am suit în remorcă şi agitaţi ca iepuraşii Duracell, am pornit cătră casă, fiind acum siguri că vom supravieţui.

_DSC9414_

Horhhe şi draga lui soţie, în tandră îmbrăţişare mă priveau cu ochii mari şi duşi. M-o cam înfiorat căutătura lor şi bag samă, dacă se uitau toţi la mine în felul ăst’, dat fiind şi fizicul meu tip jambon, nu mai ajungeam întreg acasă.

_DSC9456_ _DSC9480_

Noroc cu Dâră von Pippinstrasse că l-a apucat melancolia lagărelor natale şi s-o pus pe cântat, că cine ştie prin ce măsele zăceam acu’. Pe loc o încropit un duet cu Horhhe şi cu Mihaela pe post de background vocals. Şi uite aşa, cu ansamblu’ “Petru şi Pavel” s-o scurtat drumul şi cântecul lor răsuna dintre munţi, prin păduri, speriind vânatu’ şi împingând la sinucidere tăte speciile rare şi ocrotite de lege.

_DSC9492_ _DSC9497_ _DSC9514_ _DSC9511__DSC9543_

Taman când începuse Horhhe cu obiceiurile de iarnă tip Pluguşor, iar Mihaela se feri să n-o lovească sorcova imaginară mânuită ritmic de soţ, ne pomenirăm la intrare în Sălişte. Ajunserăm acasă. Aventura s-o gătat, am ajuns la civilizaţie. Şi bineînţeles, la grătarele de la Headquarters, că-l sunasem din timp de domn’ ghinărar Pompiliu să încingă bine jaru’ că amu ajungem.

_DSC9547_

Dragilor, asta fu aventura celor din Frăţia Lupilor, cu care o să vă mai întâlniţi voi, că nu se-mprăştie haita aşe uşor. Doar ce ne-am adunat. Baronu’ e de-al nost’ amu, i-am dat un rând de haine contemporane, ca să nu sperie babele din sat cu uniforma lui de neamţ. L-am şi botezat ca român, i-am zis Silviu, de la Sylva (latină) = pădure, că acolo ne-am trezit cu el. El o zis să-l cheme şi Hudini, de la Hood (engleză) = capotă, scufiţă, cum că ar fi lovit în zona respectivă sau de la Hud (norvegiană) = piele, ca şi cum ar începe o viaţă nouă că şi-o schimbat pielea amu’. Da’ năravu’… Deh, ca la lupi.

13 comments:

H O R H H E said...

10x mane.brava :)

fotografu said...

Asa cum arata imaginile, e cel mai tare din parcare seminar care se poate inchipui...mare pacat ca nu il branduiti si nu faceti marketing pe felie... foarte, foarte tare... Pentru Romanica, aproape incredibil...

fotografu said...

Ce voiam sa intreb... avea lumea cite un chil de diafragme, era axul optic montat pe capac, aveau focale pentru perspective, sau nu ati avut probleme d-astea? Histograme de schimb daca se uda alea de lucru aveau?

H O R H H E said...

axe optice, diafragme si multe histograme se comercializeaza pe bani buni la "uorcsopurile" de la tzentru.aici, in satuc la noi noi ne-am multumit maestre cu voie buna, vorba buna, caterinca, si o pozareala pe cinste.manualu de tehnica fotografica chiar il pusese Rares pe foc.
va salut cu respect maestre si poate veniti si dumneavoastra in vizita odata.va ajut eu cu banii de trin.

David Postatny said...

Multzam pentru vizita.
Maestre Dinu, noi suntem mai tineri si nu prea stim multe despre marketing. Insa asteptam cu interes detalii despre poveste. Din fericire vremea a tinut cu noi si am avut parte de soare, chiar daca mai dintos. Ne-am dus si noi la drum cu ce am avut mai bun in dotare :) de la lentile fixe pana la tele. Bineinteles, nu pe uscat. Ca drumul era lung, vantul batea de ti se usca gura. Si perspectiva parea sumbra fara lichide. De sete ti se poate stramba si axul optic :)

Hudini said...

o fost fain si ma bucur ca s-a intamplat ..
dom' parinte sa traiesti ! ca tare frumos povestesti ..
si sa fie sanatoase si frumoase toate domnisoarele si doamnele de cetesc ast blog frumos

ma inclin cu respect

apopida said...

bun bun, imi place!

Spartacus said...

frumos dom parinte. da sa va tie obiceiul pana la vara, sa poci veni si io. si betivanu... numa ca pe caldura obiectivul ala 500 cu 55 trebe schimbat cu mai multe teleuri de 1000 la diafragma de 9 garde, sa ne racoreasca.

TOD said...

Multzam dom' parinte. Frumos mai graiesti. Io stiam c-o fo' fain, da nu puteam sa zic povestea ase bine.
Sa ne traiesti si sa mai organizezi hoinareli d'astea ca tare mi-o placut. La mai mare!

Ioan Ciobotaru said...

Frumos tare! Parca fusei si io p'acolo, numa cetind si zgaindu-ma la poje! Salutari la pretini!
Parinte, cu respect! 55 focala blendei cu axu optic fixat pe canicula nu-i de colea!

iulian anghel said...

frumoasa poveste, frumoase imagini. axu o rezistat mai bine ca salele noastre.

pisit said...

foarte frumos ne delectati parinte si cu firul epic si cu de-ale vizualului,povestea este ca in vremea ceea io eram la cules de bureti sau la intalnire cu piticii ...sau cu spiridusul din alta istorioara si cand ma-ntorsei ce sa vezi...am intalnit si romani fericiti tare ...adunati la snoave in jurul focului carora le sclipeau ochisorii mai abitir decat "limbile" flacarii...multam fain pentru tot

Ioan Penu said...

frumos povestesti...superbe imaginile!