Child in Time…

Deep Purple - Child In Time

Sunt multe momentele zilei cand imi privesc pruncul pe ascuns, gandindu-ma cum va fi viata lui. Ce va face? Ce scoala va urma? Ce nora va aduce acasa? Sau cate va aduce pana se va hotara cu care ramane? Ce meserie isi va alege? Dar astfel de intrebari sunt simple, nu le caut raspuns. Sunt neimportante acum. Imi doresc sa fie sanatos, sa-i mearga mintea, sa aiba sufletul bun si coloana vertebrala dreapta. Dar oare cum il va accepta societatea? Cum va fi societatea peste cativa ani? Nesiguranta unui viitor nu prea indepartat ne face sa ne infioram cand ne privim copiii, nestiind ce se va intampla mai departe cu ei, ce valuri sau furtuni vor veni sa le murdareasca viata. Vorbeam de valuri si furtuni, dar ma gandeam la vietatea care s-a asezat singura in varful lantului trofic prin crime nenumarate, canibalism, distrugeri si alte orori. Ce vei face fiul meu, cand se va intoarce “omul” impotriva ta? Cei vei face cand aceasta fiara numita “om” isi va ranji coltii spre tine? Ce vei face cand va arunca piatra spre tine? Ce vei face cand va voi sa te crucifice pentru a-i fi lui mai bine? Ce vei face, puiul tatii? Scut lasa-ma sa-ti fiu si poate vom razbate. Ne va ajuta Cel de Sus. Dar tu, fiule, sa nu uiti un lucru: ramai bun si drept, si poate lumea te va privi si se va indrepta si ea, macar de ciuda ca-i stramba. Sa cresti mare, puiul tatii. Si drept.

Nebuni in cucuruz…

Tot intr-o luni, cu targ la Saliste, iau camera de coada si pornesc sa dau o raita prin multime. Ca tot omul, mai arunc si cate un ochi la tarabe, la preturi, mai clatesc ochiu’ dar si plamanu’ cu nitel fum de la mici, ca de cumparat nu am coraj. De multe ori mi-au parut ca ar fi vii, iar cainii din zona au tot mai putine cozi si picioare. Merg eu asa catre capatul targului si ce-mi vad ochii. Langa ditamai movila de porumb boabe doi indivizi tare pitoresti, cu mainile batatorite de munca discutau strategii ale jocului de sah. Puteam pune prinsoare de la distanta ca aia jucau table, dar nici prin cap nu mi-a trecut ca s-ar pricepe la jocul mintii. Cu acordul lor, desi erau adanciti tare lupta, mi-am permis sa fac 2-3 cadre dintre care l-am selectat pe acesta. Si acum mi se pare fantastic, nu imaginea in sine, ci faptul ca intr-un targ de tara, doi cultivatori de porumb (sau unul dintre ei era soferu’ de pe raba) jucau sah cu toata seriozitatea. Nebuni…

Puiu si Adriana - Cresc stiuleti-n cucuruz

Tipu’ cu comisionu’

Era intr-o luni, zi de piata la Saliste. Mai ies si eu, mai trag un cadru, mai iau niste morcovi, mai iau o gura de aer, mai schimb o vorba. L-am luat si pe David cu mine intr-o plimbare matinala. Lume colorata, deh, ca la tara. Nu am cumparat decat un kil de spanac si am primit bonus o legatura de ridichi ca i-a placut doamnei de asta micu’. “Hopa”, zic eu “las’ ca-l mai iau, poate lasa duduile marfa mai lesne la pret.” Nu am stat mult prin piata, asa ca am pornit catre casa. Pe drum, asta mic vrea sa care el plasa. Pana la urma a castigat. Nu stam departe de piata, dar a vrut s-o care el tot drumul. Si a carat-o. Nu implinise inca 2 ani. Dar ma uitam la el cat munceste, mai ales ca drumul e in panta. Imi radea sufletul de mandrie: “Uite ce baiat are tata!”. Si nu s-a lasat pana cand nu l-a vazut strabunica-sa in usa cu ditamai plasa de 1 leu plina cu spanac si motata cu ridichi. Om de baza la casa. De acu’ poate il trimit singur. Cine stie, poate data viitoare primeste si spanacul gratis. Poate si niste oua… vreo bucatica de telemea… niste rosii… Ehehe, sa vezi atunci cum ii rad crizei in fata.

Jordi - Dur dur d'etre un bebe

Am mai fost in piata cu el dupa 2 saptamani. Era ziua lui, de Sf. Dumitru. A primit cadou un borcanas de miere de salcam si un kil de boabe de fasole. Multam fiule, ca mai aduci si tu o pita acasa. Te sfidez, criza!

Maria si Alex (receptia)

Marea petrecere a avut loc la Avrig, in incinta Palatului Brukenthal. A fost o nebunie dulce. Un chef de pomina si toata lumea s-a distrat pe cinste. Intrucat Maria si Alex au dorit in primul rand sa fie niste gazde extraordinare, au intampinat fiecare invitat cu un pahar de sampanie, iar venirea serii nu ne-a mai permis sa facem o sedinta foto “ca la carte”, sedinta pe care insa am amanat-o pentru alta zi. Daca pana acum nu credea nimeni ca o petrecere de nunta poate fi sustinuta doar cu muzica blues, funk si rock vechi, ei au demonstrat cu prisosinta acest lucru. Si ce petrecere a fost…

Creedence Clearwater Revival - Proud Mary

       

Le dorim din suflet Casa de Piatra (cu terasa maaaare maaaare, undeva in Croatia) ! :)

Life “socks”…

Stim ca e groaznic de grea viata noastra, dar daca noi ne plangem ce sa mai zica batranii saracii, care abia primesc o pensie de 350 de lei. Ii mai intalnesti prin targurile de tara, prin piete la sate, etc. Mai tricoteaza un ciorap de lana, mai ajuta la carat marfa, isi mai numara maruntisul din buzunare incercand sa incropeasca de-o paine poate. Am intrebat-o cat e o pereche de caltuni. Mi-a zis ca 8 lei. Nu am negociat. Am luat 4 perechi. Nu am purtat nici una inca. Poate le voi purta, ca tin cald. Dar ma uit la ele si stiu ca-s muncite cu migala la lumina zilei… si ziua e tot mai scurta. A lor, ca si a noastra.

Tudor Gheorghe : Jelui-m-as si n-am cui

Unii sunt mai zambitori, mai glumeti, poate le da mana, poate fac haz de necaz. Numai ei stiu. Dar toti au chipurile brazdate. Nici macar poza lui Basescu nu le mai creste vanzarile. Anghel Iordanescu pupa icoane la metru ca sa aiba succes nationala la fotbal. Ca sa vinzi caciuli iti trebuie ceva mai mult decat o icoana cu Basescu.

 

Ce daca s-au scumpit si micii, ca eu tot de 10 lei cumpar. Cu paine si mustar. Poate ma invart si de-o bere, ca deh, e deja 9 dimineata.

Clienti fideli ai targurilor sunt cei care umbla dupa ciupeli, dupa un ban, fie el de paine sau de drojdiuta. Cateva comisioane si mai supravietuieste 2-3 zile.

Altii sesizeaza aparatul foto si vor sa ia cuvantul sa fie vazuti la “televizie”. Toti au nemultumiri, toti au chipul brazdat, toti au pensii mici. Asta e. Daca vedeti vreodata vreo batranica in piata sau in targ care vinde ciorapi de lana, cumparati o pereche, chiar daca nu o purtati. Poate in lana aia aspra sunt impletite si niste lacrimi. Poate e pacat sa-i incaltati. Poate e pacat sa-i pui langa icoane. Prea multi de “poate”. Un lucru e sigur insa: LIFE “SOCKS” !.

Si pruncul meu unde se joaca?

Asistam de cativa ani buni la o strategie edilitara destul de ciudata. Fie ca nu sunt fonduri suficiente, fie ca prefera sa-i cheltuie pe mici si galeti in campaniile electorale, fie au fost atacati energetic cu aruncatorul de flacari violete, fie ca nu le pasa sau pur si simplu nu-i duce capul. Expusa la UV in aer liber printre gunoaie, materia cenusie se decoloreaza. Se cheltuiesc bani, si vorbim aici de multi bani, pe toate toanele primarilor: masini, astfaltari de suprafata (ca dupa cateva zile sa se inceapa pe acea strada sapaturi pentru canalizare sau gaz), restaurari de suprafata, jocuri de artificii, spectacole de 2 lei si tot ce mai e nevoie pentru a “fura” ochiul cetateanului cu drept de vot. Nu mai conteaza ca dupa alegeri, asfaltul a facut din nou loc gropilor, vopseaua s-a cojit si a cazut, artificiile s-au stins de mult, iar spectacole mai vedem peste 4 ani. Nu mai conteaza acum. Am fost fraieriti din nou. Si vom mai fi inca. Un singur lucru ramane insa la fel mereu. Locul de joaca al copiilor. Fie ca e un teren cu iarba batatorita de genunchii micutilor care alearga, cad sau se rostogolesc, fie o un loc de unde se ridica acuzatoare niste tevi ruginite care candva erau leagane, balansoare, tobogane si alte nebunii care inveseleau copiii. E sinistru sa vezi un loc de joaca in paragina plin de copii care  incearca sa aduca la viata resturi de metal, lemn si plastic, in mintea lor ele fiind cele mai frumoase jucarii. Dar un lucru vreau totusi sa intreb: din banii aia multi pe care ii stricati domnilor primari, nu gasiti cumva niste cateva mii de euro sa plantati niste leagane, un balansoar, o groapa cu nisip, vreo 2 tobogane, niste nebunii de cuburi prin care sa circule, etc. De ce nu sunt banii astia? De ce nu investiti in copii? Am uitat, ei nu voteaza. Mananca doar bani de la buget. Ei sunt neglijabili, va puteti lipsi de ei. Important pentru domniile voastre este sa fiti cat mai macho in ochii adultilor. Si in timp ce voi le povestiti parintilor de noile strategii si idei marete care vi s-au izbit prin tartacute, copii se joaca cu o bucata de lemn pe care, din marinimie, le-ati lasat-o lor pe jos cand ati uitat sa adunati gunoiul, isi rup pantalonii in toboganele sparte sau isi ranesc manutele in lanturile care candva tineau un leagan. Excluzand faptul ca intr-un astfel de parc ruina (tematic vorbind) siguranta copiilor este ca si inexistenta, ce va costa domnilor primari sa aduceti un zambet copiilor? V-ati uitat vreodata in ochii unui copil care priveste un leagan stricat? Nu, de ce sa va uitati? De ce sa va pese? Ei nu voteaza.

Cat Stevens - Where do the children play?

Maria si Alex (cununia religioasa)

Intre timp, o ploaie sanatoasa isi facu aparitia si am fost nevoiti sa ne adapostim in Catedrala Mitropolitana din Sibiu. Oricum, aici trebuia sa ajungem.

Hayley Westenra - My Heart Belongs To You