Şi am plecat din Parcul Tineretului spre Tattoo Expo de la Sala Transilvania, ca să ne clătim şi noi ochii, să admirăm măiestria artiştilor şi curajul beneficiarilor acestei artei. Despre acest eveniment voi încerca să povestesc însă în altă zi. Poate mâine. Azi o să vă povestesc despre pruncul nostru.
În timp ce Adina studia cu interes portofoliul celor de la Transilvania Tattoo, sibienii noştri pe care intenţionăm să-i vizităm cât de curând, iar eu priveam un maldăr de piele tatuată ce aducea a om, pentru o fracţiune de secundă îmi întorc privirea de părinte ocrotitor spre cel mic, ca să mă asigur că e bine. Am rămas blocat. Puştiul era chiar foarte bine. O strângea în braţe drăgăstos pe Scufiţa Roşie. Sau Roz. Asta a fost prima impresie. Zic un “aoleu” în gând şi încep să mă uit după Mircea Radu… Nu era acolo. Şi nici camera ascunsă. Mă, o fi ceva la prima vedere. Dar cam prea devreme. Nu mă refer la faptul că era doar ora 1 la amiază, ci la faptul că pruncul nostru cel macho are doar 2 ani şi 7 luni, iar Scufiţa nu arăta rău la cei 2 anişori. Ca părinte, rămâi niţel blocat la fazele astea, însă m-a liniştit oarecum orientarea hetero a pruncului… Ca fotograf, am sărit în partea cealaltă încercând să-i surprind din faţă.
Între timp a intervenit şi însoţitoarea fetiţei, care a sfătuit-o din nou pe micuţă să-l ia în braţe pe fiu-meu, oarecum speriat de rapiditatea desfăşurării evenimentelor.
Micuţa, care s-a dovedit o păpuşă de fetiţă, s-a repezit să-l ia în braţe pe David care stătea totuşi destul de impasibil, vrednic reprezentant al masculinităţii universale, cunoscător parcă al Artei Seducţiei.
Văzând că nu e băgată în seamă cum ar trebui, Scufiţa Roşie l-a înşfăcat de guler pe al nostru prunc, reuşind să se impună pe moment, ca o vrednică reprezentantă a feminităţii universale.
Conştientizând faptul că nu era nici momentul, nici locul pentru a crea o scenă, David a acceptat tăcut invitaţia la plimbare, având totuşi grijă de noua lui prietenă. I-a îndrumat paşii pentru a evita o scenă penibilă de prăbuşire în cuplu.
Cum toate părţile au fost de acord că ce e prea mult strică, în special de la o vârstă fragedă, David şi-a luat rămas bun de la Scufiţa Roşie printr-un sărut mai mult părintesco-frăţesc, dându-i de înţeles că nu-i cade în plasă aşa uşor. Umilă şi împăcată cu acest gând, Scufiţa a primit sărutul pe… scufiţă, dându-i şi ea de înţeles că nu e genul care să-şi dea scufiţa jos de la prima întâlnire.
Of, măi David, dacă de acum te-aleargă fetele, noi ce ne facem? Oricum, de ieri am declarat Cod Galben la noi în familie, întâmplarea de mai sus punându-ne serios pe gânduri şi forţându-ne la o proiecţie în viitor… Of, Doamne!
