Acum mai bine de un an, am primit o scrisoare…
“Dragă ‘David’
Mi-am albit dinţii şi de vreo două luni fac foamea cu dulci întreruperi. Mi-am strâns poze, sute de poze, cu flori şi fete şi voaluri şi zâmbete. Mai nou se spune “pentru inspiraţie”, deşi drept vorbind e copiere. Vreau să ţi le-arăt. Că mi-ar plăcea să fiu şi eu frumoasă ca ele, doar fericită … ca mine. (Află că fotogenică n-am fost niciodată şi e cam târziu să-ncep acuma. Până şi-n pozele de bebeluş mă strâmb, am ochii-nchişi şi bărbie dublă.) Dar frumoasă ca-n filme. De o anumită parte din arătarea şi rânjetul din poze eşti direct responsabil. Tu şi lumina pe care cu atâta pricepere o intuieşti.
Habar n-am cum o să-mi fac părul şi tare mi-e teamă că mă va apuca o nebunie cu vreo lună înainte de marele eveniment şi-o să revin la freza mea iniţială de blondă reinventată, cu părul scurt, până la ureche. Nu de alta, dar să fie tot nişte luni de când îmi las pletele să crească şi direct proporţional cu ele merge şi tensiunea mea arterială. De fiecare dată când mă uit în oglindă.
De machiat, îţi zic de-acuma să nu te bazezi pe vreun artist, decât pe mine şi pe trusa mea care mai conţine câte-un element expirat forte de prin clasa a 9a (tehnicile doar s-au mai actualizat). Da’, pssst, să nu afle mama, că deja-mi vede nişte alergii crescânde pe faţă. Nu vreau să-mi cumpăr zugrav sau mutră nouă pentru ziua nunţii, deşi ştiu cât de mult te-ar ajuta pe tine şi pe doamna Lumină. Nu vreau, fiindcă şi pudra mea ştie să pună zâmbete în evidenţă, iar de alte iluzii în ziua nunţii chiar n-am nevoie. E suficient că mă mărit. Ca o prinţesă. Ca o naivă. Ca o copilă. De asta, dragă ‘David’, în ziua nunţii noastre, o să te rog să nu cauţi pe mireasă s-o fotografiezi. Ci pe Miruna. Oricum ar fi ea îmbrăcată şi oricât de nepieptănată. Lângă iubitul ei, va fi întotdeauna mult mai frumoasă decât în filme.
Am încredere în tine,
Miruna”
http://siblondelegandesc.ro/2014/01/29/scrisoare-catre-fotograful-meu/
La început, am rămas fără cuvinte… nu mai primisem asemenea scrisori. Da, ne-a emoționat profund. Starea noastră se schimbase. Dacă până atunci eram convinși că înțelegem foarte bine miresele, scrisoarea Mirunei a limpezit totul și am ales să vă împărtășim asta. Detaliile sunt importante. Dar atenție, există și detalii nevăzute…
După câteva zile, am răspuns Mirunei:
”Dragă Miruna,
Aș minți să spun că nu așteptăm cu nerăbdare ziua când vei fi mireasă. Ziua când fericirea din sufletul tău va atinge cerul. Ziua când vei împărți sentimente cu cei din jurul tău. Iar noi vom fi undeva acolo în mulțime furând clipe și lumină, zâmbete și lacrimi, dinți albiți și glicemii scăzute, pudră și șuvițe rebele. Din astea se fac amintirile. Știi tu, chestiile alea care îți dau fluturi în stomac peste ani…
Dar tu m-ai mințit. Îmi spui că nu ești fotogenică când eu am văzut altceva. Cu ochii, cu mintea, cu sufletul. Te-am văzut Miruno și nu mă poți păcăli.
Și îți promit, dragă Miruna, că în ziua nunții tale te voi găsi pe tine, sub toate florile, fundițele și pudrele din lume, iar când vei auzi un ”clic” vei ști că te-am văzut și voi zâmbi ascuns de aparat.
Cu drag,
’Fotograful’ tău”
Iar ziua nunții…
