Brotherhood of the Wolves – Das Abenteuer des Baron Dâră von Pippinstrasse (1)

Workshop “Fotografie şi vorbe urâte”, ziua II (partea 2)

 

Şi uite că am ajuns într-un loc aşe de fain, fără zăpadă, cu soare mult şi un curcubeu măreţ ne saluta. Dar nu fu linişte nici aci. Că numa’ ce se cutremură pământu’ de vro trei ori şi răsări printre noi  domnu’ din figura alăturată. Se uita săracu’ la noi ca viţelu’, noi la el ca tata viţelului şi ui aşe vreme de câteva minute bune. Era îmbrăcat aviator, avea şi armă… Mă, zîc, aci nu-i lucru curat. Am cetit io în nişte cărţi mai vechi că războiu’ s-o gătat. Săracu’ om n-o fi ştiind. Sau o fi căzt cu avionu’ şi abia acu’ se dezmetici. Că mai îs întâmplări ciudate, s-or mai văzt rătăciţi din ăştia.

După ce s-o săturat să ne tăt admire, s-o aşezat pe o bucată de lemn şi o început să grăiască cătră noi: “Hallo, wer bist du?”. Hopa, grăia nemţeşte. Să-l iau cu binişoru’ să nu-l apuce damblaua pe neamţ şi să ne ciuruie: “Bist du blind? Wir sind auf dem Workshop”. “Warum Workshop?”. “Von Horhhe. Sie wissen?”. “Nein. Ich bin Baron Dâră von Pippinstrasse und nicht wissen Untermenschen”. Auzi la ăsta, untărmenşăn. Aşe îmi pregăti o cărabă din fundu’ peisajului, da’ mă gândi să nu-i fac rău animalului, mai bine să-i deschid ochii.

Aşe că îl lăsai în plata Domnului, să văz dacă dispare precum o venit. Nu s-o întâmplat, părea că mâncătoru’ de varză s-o obişnuit cu locu’ şi bag samă că se gândea cum să-l cucerească. M-am hotărât să intervin bărbăteşte cu patriotism şi să-l pun la punct: “Bă, Wir sind im Jahr 2010, verstehst du?” Ăsta nimic. Mă gândesc io că omu’ e încă în stare de şoc şi poate îi ia mai mult timp să-şi revină. Nu renunţasem nici la ideea cu caraba. Poate ajuta.

Începu nebunu’ la un moment dat, să se rostogolească pe jos. Se dădea peste cap, de ziceai că-i la circ. Cred că citise prea mult din Fraţii Grimm, dar nu reuşi să se transforme în nimic şi nici nu dispăru. Nu făcu decât să ameţească şi se izbi de o altă bucată de lemn. I s-o cam înceţoşat privirea că se uita la noi ca cloca-n ouă. Hait, zic, ne mai dădu Dumnezău un nebun pe cap.

Se ridică anevoie de jos, chiţăi vro’ două lacrimi, cred că de durere de cap şi se mută mai încolo, unde era un gard de sârmă ghimpată. Bag samă că-i aducea aminte de casă. Mi s-o făcut milă de Pippinstrasse ăsta şi i-am zîs să vie cu noi, că-l mâncă lupii pe aci, asta dacă nu-l fură careva să-l deie la fier vechi că zdrăngănea alteţa sa ca o roabă stricată.

Cine m-o fi pus să-l chem cu noi, nu ştiu. Că dibui baronu’ rezerva noastră naţională de bere şi nu se lăsă până n-o băgă în vezică. După două glaje eram ăi mai buni pretini şi Hitler era duşmanul lui de moarte. Al naibii să fiu dacă nu câştigam noi războiu’ de puneam berea tătă pe masă. Patriot şi ăsta până îl rupe setea.

… va urma…