Tuesday, 16 February 2010

Spiriduşul şi iarna…

 


Nu mă aşteptam să-l întâlnesc prin livada din spatele casei. Din câte ştiam eu, spiriduşii hibernează toată iarna în căsuţe mici şi călduroase, acoperite cu un strat gros de muşchi şi frunze. Se pare însă că era o problemă serioasă dacă  micuţul şi-a întrerupt siesta pentru a bate atâta amar de drum. Căci coborâse taman din Pădurea Foşnitoare, de pe Muntele Verde. Venea cu paşi mari, apăsaţi şi cu privirea în pământ. Era obosit.

_DSC8310_ copy

 

S-a oprit lângă un prun, s-a uitat spre el şi a întrebat: “Tu plângeai?”. Copăcelul îşi mişcă uşor ramurile.

_DSC8324_ copy

 

“Gata, nu mai plânge. Am venit.” Şi spunând acestea, îmbrăţişă cu drag micul prun.

_DSC8326_ copy _DSC8341_ copy

“Ei, lasă, fi liniştit. Ştiu că ţi-e frig, dar iarna pleacă în curând, o să vezi. Vine ea, primăvara, cât ai clipi… Ştiu că ţi-e dor de copii, de mieluşei… de flori şi păsări… Puţină răbdare şi vor sosi toate. Da, mai rezistă puţin şi în curând te vei îmbrăca în flori, iar păsărelele vesele se vor juca printre ramuri. Mieluşeii şi copiii vor alerga în jurul tău şi se vor odihni apoi la umbra ta. Încă puţin mai trebuie să aştepţi. Bine?”

_DSC8322_ copy

 

Şi ca să întărească cele spuse, spiriduşul îi dărui copăcelului un pupic plin de căldură. “Uite, să-ţi ajungă până la primăvară…” şi îl îmbrăţişă din nou. “La primăvară, vin iar în vizită, aşa că să nu mai plângi. Încearcă să tragi un pui de somn, cum voi face şi eu când ajung la căsuţa mea din Pădurea Foşnitoare. Va trece timpul mai repede.”

_DSC8323_ copy_DSC8328_ copy

 

“Uite încă un pupic. Să fie doi, să-ţi ţină de urât. Promiţi să nu mai plângi?… Bine, atunci eu plec că am drum lung de făcut şi se întunecă în curând… Dacă mai ai nevoie de mine, trimite iarăşi un piţigoi să îmi dea de veste. Am plecat, ai grijă de tine.”

_DSC8337_ copy

 

Şi micuţul se aşternu din nou la drum. Nu era vreme de pierdut, se înnopta curând, iar în Pădurea Foşnitoare se face tare frig, iar el trebuia să adune şi vreascuri ca să-şi înteţească focul în vatră.

_DSC8347_ copy

 

De abia pornise voiniceşte la drum, când deodată se opri brusc, se întoarse spre mine şi îmi făcu un semn cu mâna. Am rămas pironit locului. Era prima oară când mă saluta un spiriduş.

_DSC8350_

Din aceeaşi serie mai puteţi vedea:  Pădurea şi spiriduşul… (1) şi Pădurea şi spiriduşul… (2)

9 comments:

Lorena said...

Vai ce poveste! Frumoasa tare. Trebuie ca e ceva magic la voi acolo daca apar spiridusi si i-ai mai si fotografiat!

apopida said...

He he, foarte fain gandita povestea! Simpatic tare spiridusul!

Paul Radu Mircescu said...

Puștiul va avea multe amintiri despre copilaria lui, cand va crește mare. Iar fotografiile acestea, facute cu drag si talent, vor fi unele dintre ele.

Ana Maria Moldovan said...

exceptionala poveste si fotografii emotionant de expresive in context!Chiar nu m-am mai delectat asa fain de cand cu blogareala asta...
Mai vem!:)cu spiridusi sau fara...in acelasi spirit pozitiv si emotionant!bravo!
ps.Daca ar exista un volum cu astfel de povestiri ilustrate eu l-as cumpara!

celetreipuncte said...

Minunata povestioara si mai ales fotografiile s-au potrivit ca o manusa :).

David Postatny said...

@ Lorena, da, cand ai un prunc, totul devine magic daca vezi lumea prin ochii lui. Noi am uitat asta.

@ apopida, multumesc de vizita!

@ Paul Radu Mircescu, eu am uitat multe din copilarie, din pacate. Mai am crampeie si imagini trecute, unele chiar dinainte de 2 ani. As incerca sa-mi fac pruncul sa tina minte toata copilaria. Asta l-ar face un om bun. Multumesc pentru vizita.

@ Ana M., multumesc, ma bucur ca ti-a facut placere lectura. Nu ma ridic la nivelul d-lui Paul R. Mircescu cu slovele, dar imi dau silinta. Ideea volumului a aparut deja, dar imi place cum gandesti :) Iti merge mintea ca o sfarleaza, sunt convins.

@ celetreipuncte, multumesc mult pentru vizita.

Ioan Penu said...

absolut superbe fotografiile si povestea pe masura!mi-au facut ziua! :)

David Postatny said...

Multumesc Ionut ;)

Lavinia (Dana) Ban said...

superbe imagini & superba povestea... asteptam continuarea si volumul de povestiri :)