Am inceput sa purcedem de nebuni prin zona, incercand sa surprindem lucruri deosebite in obiectivul camerei.
Un pui de baies, de prin Poiana Sibiului, carat in spate de mama sa, luase drumul doctorului de sat, pentru ca o pardalnica de raceala ii tragea tot mai in jos mucii. Nitel timid la inceput, am reusit mai apoi un portret intreg.
La intoarcere in Saliste, am dat peste o doamna, mama a nu stiu cati copii, bunica a nu stiu cator “bitangi”, dar ea amarata ii creste cum poate mai bine. Mai cere de la oameni, mai munceste, mai vinde cate ceva, dar se descurca.
L-am intalnit apoi, cu mare cinste si onoare pe Hannibal Lecter din Saliste, sau mai exact sosia lui. In bodega comunala, proptit de un pahar din care razbatea un miros de tentativa de bautura alcoolica, individul ne-a zambit. Dupa acest zambet, am fost siguri ca are legatura cu “Tacerea mieilor”. Infricosator, pe bune, mai ales ca-i lipseste o doaga. Nu una de dud, una din alea bune.
Nu-i asa ca seamana?
No comments:
Post a Comment