Friday, 29 January 2010

Şcoala de vise… (1)

 


Mozart - Exsultate. Jubilate

Pe o străduţă din centrul Sibiului, denumită chiar Str. Gimnasticii, se află Clubul Sportiv Şcolar Sibiu. Dacă nu vă spune nimic acest lucru vă mai dau nişte indicii: Steliana Nistor, marea noastră campioană aici a crescut, aici a muncit, aici a căpătat primele bătături. Sau Dan Burincă. Multiplu medaliat al gimnasticii masculine româneşti. E profesor aici. E sufletul acestui loc. M-am oprit la secţia de gimnastică pentru că sunt multe de spus, dar mai ales de văzut. Sala e nou renovată şi au trecut deja 2 ani de când are şi încălzire. Da, aţi văzut bine. Până atunci, iarna copiii se antrenau mai gros îmbrăcaţi, stăteau cu mănuşi şi cu ciorapi groşi în picioare. Dar şi atunci s-a făcut performanţă. Nu poţi doar să treci pe acolo, să arunci o privire şi să pleci. Ceva te reţine… Acele copile mărunţele sunt capabile de eforturi imense. Fiecare mişcare prezintă riscuri de accidentări. Dar nu stau să se gândească la aşa ceva. Ele vor să fie ca Steliana Nistor.

_DSC0002_DSC0066

Sunt diverse categorii de vârstă, diverse grade de antrenament. Dar un lucru comun găseşti la toate. Acea sclipire din ochi. Acea sclipire pe care o au doar campionii.

_DSC0023 _DSC0061_DSC0253 _DSC0321 _DSC9635 _DSC7256_ _DSC9514

Sufletul acestui loc sunt profesorii. Profesori care, pentru un salariu mizer, scot campioni. Cum? Din pasiune. Căci dacă pasiune nu ar fi, s-ar fi dus totul de râpă. Dan Burincă este atot prezent în sală, dăruind elevilor în fiecare zi câte puţin din geniul său. Iar doamnele profesoare sunt şi educatoare şi antrenoare şi mame. Copiii îşi iubesc profesorii. Ei ştiu că trebuie să le răsplătească pasiunea prin dăruire. Şi nu vei vedea niciodată pe cineva stând degeaba. Doar îşi aşteaptă rândul la aparate. Că sunt puţine. Şi bani nu-s. Doar pasiune şi vise.

_DSC9676  _DSC9998_DSC9841

Dragilor, de vă veţi afla cândva pe str. Gimnasticii, intraţi pentru câteva minute în sala de gimnastică şi priviţi mulţimea de mânuţe bătătorite. Priviţi urmele lăsate în pudra de talc de lacrimile muncii lor. Dar nu veţi vedea nici un chip trist. Ochii le râd, strâng din dinţi, se ridică şi merg mai departe. De ce? Pentru că e Şcoala de vise.

_DSC0346

16 comments:

H O R H H E said...

Bun fotoreportaj man.Felicitari.
Mai curind cred ca ai putea cistiga din asta decit din nunti.

Mihaela.Cojocariu said...

frumos ai spus povestea fetitelor. m-ai facut sa-mi aduc aminte ca am visat si eu la acea scoala. aceea de pe str. Gimnasticii din Sibiu. pe cand aveam vreo 7 ani profesorul de sport de la scoala unde invatam (din Avrig) le-a spus parintilor mei "sa ma dea" la scoala de gimnastica de la Sibiu, "ca e pacat". Dar parintii mei au ales alt drum pt mine si nu-i condamn. Si de atunci nu am mai vrut sa fac absolut niciun sport. nu stiu daca imi pare rau ca nu am mers pe acel drum, POATE nu era pt mine. dar stiu sigur ca imi pare rau ca nu am avut sansa sa aleg EU asta.
imi place mult sclipirea din ochii lor :)

Monique said...

Imi plac prima si ultima...

TOD said...

De acord cu Horhhe...un reportaj mai bun decat majoritatea ce se gasesc in presa noastra cea de toate zilele. Iar fotografiile, ca de obicei, excelente!

PS> Iar imi rascolesti amintiri din copilarie. Locuiam chiar langa acea scoala si ne mai furisam si noi seara, cu complicitatea portarului, sa ne zbenguim pe saltele si aparate :)

David Postatny said...

Multumesc mult tuturor pentru impresii si cuvinte calde :)

Adeline said...

Frumos, tare frumos, pacat ca nu ne sunt promovate valorile, ca sa nu mai spun de sustinerea financiara de care au nevoie aceste stele care ar trebui sa umple cerul viitorului nostru...

David Postatny said...

Asa e Adeline, ce pot sa-ti mai spun e faptul ca Primaria Sibiu nu ajuta mai deloc aceasta scoala, motivatia fiind ceva de genul "nu aduce bani, nu aduce turisti". Din pacate asa e. Dar ne mandrim cu Steliana Nistor, cu Dan Burinca si ii facem cetateni de onoare. Dar bani pentru gimnastica?

Adeline said...

era o vorba: "la placinte inainte, la razboi inapoi".. pacat, tare pacat...

Laura Pătru said...

Sincere felicitari pt. tot ce faceti, in special pt. fotoreportajele atat de reusite.

David Postatny said...

Multumesc mult Laura.

Ioan Penu said...

superbe fotografii, fotoreportajul foarte bun!

David Postatny said...

Multumesc mult I. Penu.

Marius Morar said...

O descriere corecta, exacta si... trista. Buna povestea si prezentarea ei. Bravo.

Si fotografiile foarte bune.

Jeanina Vlad said...

Minunat fotoreportaj. Ai surprins în privirile copilelor exact dorinţa de a ajunge campioane. Ultima fotografie este de o expresivitate fără margini. Iar ochii fetiţei seamănă cu a femeii afgane de pe coperta NG

David Postatny said...

@Marius, Jeanina va multumesc mult.

dangym72 said...

referitor la capitolul cu CETATEAN DE ONOARE al orasului...nici un gimnast sibian medaliat olimpic nu a avut parte de aceasta onoare.