Wednesday, 13 January 2010

Tarii, cat mai mult carbune !!!

Mai dragilor, se mai intampla cateodata sa ai cate o zi de-aia in care toate iti merg de-a-ndoaselea si nimic nu iese cand trebuie. Plus ca trebuie sa fi si cu ochii in trei parti, ca l-am scos si pe ala mic prin curte sa fie langa mine ca pe acolo imi facusem ceva de lucru. Dar, pentru aia care nu cunosc problema, va spun eu. Ma, cand ai copil, ai grija si cere-i la medicul de familie sa-ti dea o reteta pentru stimulatoare neuro-cerebrale. Nu pentru copil, ci pentru tine, ca sa poti sa-i faci fata mental, ca oricum fizic nu ai nici o sansa, numa’ daca iti tragi in curte o teava de la Red Bull.

Dragilor, asa pati si eu. Tot cu un ochi la copil, cu un ochi la ciocanul cu care bateam cuie, ca, deh, trebuia sa ma uit si la ciocan ca daca ratam cuiu’ imi supradimensionam cateva degete, iar prieteni sa vina sa tina de cui cand bati tu cu ciocanu’ nu mai gasesti amu’ in aste vremuri. Asa ca, la un moment dat il pierdui din ochi, dar am zis sa gat de batut cuiu’ ca n-o fi bai. Am gatat de batut cuiu’, dar bai o fost. Ca ala mic, ce tot mesterea el sub sopru, facu ce facu si dibui sacu’ cu carbuni pe care il folosea tac’su la orgshopuri tip “Gratarescu”. Si cand l-am vazut cum arata, mi-a scapat ciocanu’ din mana, dar din reflex tot am reusit sa-l opresc inainte de a se zdrobi de pamant. Cu degetul mare de la piciorul drept. Sa urlu, sa injur, sa ma rostogolesc, sau toate la un loc? Speriam copilu’, nu puteam sa risc. Asa ca am strans tare din dinti si masele, cu ocazia asta mi-am inghitit si o plomba, iar dupa ce au trecut senzatiile alea neplacute m-a apucat rasu’. Mai frate, era murdar pruncul din crestet si pana in talpi, de parca acu iesi din mina. Ziceai ca a participat la vreun workshop literar cu Miron Cozma. Era canit de mangal peste tot, dar ochii ii luceau ca antracitul. El radea si era fericit. Ori, daca lui ii e bine, ca asta imi doresc, ce drept as avea eu sa zbier la el? Ii mai explic cu frumosu’, el zice ca pricepe si eu stiu ca-i asa, da’ apoi se face ca uita si o luam de la capat. E fiu-meu si-s mandru de el. Pai cine mai are asa fotomodel in curte? Si curat si murdar e al meu si e fotogenic rau de tot.


Doina Spataru-Minerul si Cerul

_DSC9262_an

13 comments:

fotoval said...

asa cum scrii asa si fotografiezi...adica nemaipomenit! asta da blog de urmarit. bravo!

vaida francisc atila said...

hahahahahaha...!

Hudini said...

minunat domnu... minunat ..mi-ai inveselit ziua ..taxtul este fain si haios ..iar chipul "fotomodelului" tau este nepretuit.. sa iti traiasca 1000 de ani si sa iti frece in continuare nervii cu toate nebuniile si frumusetile copilariei.
Ma inclin cu respect

H O R H H E said...

Brava cuaie :)))
poza + text = 10

H O R H H E said...

aoleooo..pesa e belea tare. :)))))))))))))

David Postatny said...

multumesc pentru ca va place :) asta inseamna ca trebuie sa mai recidivez :D

H O R H H E said...

musai buei..

Eugen Uidumac said...

Hahaha, excelent!!

Daniel Baltat said...

Ma da scri de parca ai fi fratele lu Creanga!
Haios tare textul dar si fiul tau. De fotografii nu te laud sa nu te plafonezi :)

Ioana Mitrache said...

hahahaha, fain pustiul tau, sa-ti traiasca si sa te inspire, bravos

sinsdesign said...

Am inceput un proiect cu blogul meu si astazi deja credeam ca o sa renunt ca nu intereseaza pe nimeni pana acum 30 de minute. Nimeni astazi nu a putut astazi sa ma faca sa rad pana am citit articolul tau. Fotografia copilului tau mi-a spus un singur lucru sa continui si sa cred in visele mele! Lumea este frumoasa! Iti multumesc ca exista acest blog!

David Postatny said...

@ eugen, daniel, ioana, sanziana multumesc mult ;)

Adeline said...

sa fii mandru ca ai si de ce!! Extraordinar surprins momentul, iar textul starneste amintiri din copilarie...de-alea frumoase!