Eu beu…

Cine, cand a fost copil, nu a incercat sa bage un deget in paharul cu vin al lui tata, sau sa-si inmoaie buzele in spuma din paharul de bere al celor mari? Asa face si asta mic al nostru. La vin a renuntat, dar berea tot il fascineaza. Ba niste spuma, ba a mai scapat si la lichid cu varful limbii, dar nu se lasa. Te pandeste.  Daca stai sa analizezi lucrurile, prin Scotia, Irlanda, pe la tara, inca se da copiilor bere de casa, uneori calda, si o bucata de paine in loc de mic dejun. Stiu ei ce stiu. De Craciun, am pus si noi sub brad cate ceva pentru el. Ceva hainute, mai putine jucarii, portocale din belsug, ceva ciocolata. Nu avuram de lucru si pitiram printre ele si o cutie de bere. Sa vedem cum si ce face David. Dimineata, totul ca de poveste. In sobe trosneau lemne, bradul era impodobit ca la carte, cadourile faceau cu ochiul.  David apare, intai e fascinat de brad… il priveste… luminitele ii joaca in ochi… atinge usor un glob argintiu… zambeste. E Craciunul, simt asta in toata fiinta. Incercam sa-l inghiontim sa arunce o privire sub brad, sa-si ia cadourile in primire si noi nerabdatori sa-i vedem bucuria crescanda. Am vazut-o… ca o explozie… si am auzit un strigat de sub cetina: “Bereeeee!” (ca pronunta “r”-ul destul de bine). Ce jucarii, ce dulciuri, ce portocale… Of, mai copile, te-am intarcat de lapte, acu’ o luam de la capat cu berea.

Acum ceva vreme, la cumparaturi zic “Ia sa iau si o cutie de bere”, ca noi nu bem mai mult. Impartim o cutie noi parintii. Din graba poate, dar si orbit de multitudinea de tipuri si genuri de bere noi aparute, am luat si eu o cutie de pe raft. Ajuns acasa, dupa masa de pranz, am zis “Hai sa bem o bere!” si am desfacut cutia, am pus in pahare, am ciocnit si dam sa bem. Stupoare si strambare: era bere fara alcool. “Asta e”, zic. “Nu-i bai, poate vrea si asta mic sa guste”. Zis si facut. Ii pun intr-un paharel mic niste bere, mai mult spuma decat lichid, si i-l pasez juniorului cu indemnul “Noroc si la mai mare!”. Fericit ca are paharul lui cu propria bere, nu asteapta alte indemnuri si isi inmoaie boticul in paharul cu pricina. Ce a urmat a depasit toate asteptarile. Aceeasi reactie ca si tac’su: stupoare si strambare. Plus un “CACA !” spus printre strambaturi. Si mi-a intins paharul inapoi. Zic, dragilor, ce inseamna un bautor adevarat de bere. Cum stie el care-i buna si care are bai. Pai cum de mi-a trecut mie prin cap sa-l pacalesc pe asta mic, voi n-ati vazut ce mutrisoara are? Si cum ii sclipesc ochii in cap de inteligenta? Nu mai fac asa ceva in viata mea, ca asta mic ma tine minte si ma face de minune taman poate la nunta lui, de m-or servi chelnerii numa’ cu piswasser. Nu dragule, mai bine asteptam sa mai cresti si poate mergi tu cu tati la o halba, pe terasa…

PAVEL STRATAN - Eu Beu