Lumeee, lumeeeeeeee…

 

IOAN BOCŞA - Mă dusei lunea la târg

Uite de ce îmi plac târgurile de ţară. Deşi au loc doar de 2 ori pe an în aceeaşi locaţie, e suficient cât să-ţi umpli tolba cu fotografii. Lume de toate felurile. Nici la ONU nu vezi atâta culoare şi diversitate, iar animalele întregesc această imagine. Însă veselia şi sporovăielile oamenilor nu acoperă tristeţea din ochii şi mugetele animalelor cărora soarta le rezerva doar surprize (fără Andreea Marin).

M-a înduioşat acest viţel, se uita în gol, iar gândul poate îi zbura către maică-sa, pe care cu siguranţă n-o va mai vedea niciodată în lumea asta.

Măcar a avut parte de puţină răzbunare. Pe stăpânul lui îl durea o pârdalnică de măsea de-i venea să roadă cuşca. Cam firavă răzbunarea totuşi.

În mulţime, înconjurat de mai mulţi nepricepuţi şi de o grămadă de gură cască, Naşul din imagine îşi dădea cu presupusu’ la cai, ca mare specialist în domeniu. Sau ca să atragă atenţia.

La târguri îmi place cum se negociază. Dacă nu eşti bine înfipt pe călcâie şi nu ai oleacă de tupeu poţi să pierzi mult la preţ mai ales în favoarea celor care se cred superiori ca rasă.

Hehe, cine se gândea că la Sălişte vor veni şi cowboy la târg? Personajul din imagine este un olandez stabilit într-un sătuc arondat administrativ oraşului Sălişte. A renunţat la viaţa lui din Vest pentru a trăi în Estul Sălbatic, doar din munca pământului şi din creşterea animalelor. Şi reuşeşte. Are două vaci şi doi cai, animale faine, şi ceva pogoane de pământ. Bravo lui, că noi nu suntem în stare de agricultură. O fi preconizat criza din timp. Ah, era sa uit, părul prins la pălărie e păr de om.

Copii mici lăsaţi în grija fraţilor sau surorilor mai mari, până când părinţii lor bat târgul pentru a vinde câte ceva, a intermedia vreo afacere, sau pur şi simplu pentru a face aprovizionarea. Ceaiul din biberon avea o culoare destul de dubioasă, ori era vreo reţetă mai secretă, ori era bere neagră. Însă mult mai sănătos decât orice Happy Meal.

Asta da. Într-un portbagaj de Dacie semicoaptă am reuşit să surprind una din reţetele secrete de la Knorr în ceea ce priveşte haleala instant. Este vorba de varianta de criză a Instant Pork Soup, care vine cu tot cu oală şi cu porcul viu, oferind prospeţime 100% şi neavând nici un fel de conservant. Porcul fiind alergic la ele.

Idilă de târg. O îmbrăţişare între vechi prieteni. Fiecare era cu jumătatea lui prin târg, însă fierbinţeala amintirilor plăcute şi treburilor neterminate e greu de stăvilit. Dar lumea e înţelegătoare, târgul fiind doar de 2 ori pe an.

Dacă Bocelli ar fi putut vedea o asemenea scenă, la fiecare “Time To Say Goodbye” ar fi izbucnit în plâns. Viţelul urma să fie vândut, probabil pentru sacrificare, iar el ştia asta. La fel şi mama lui, dar îi era alături. Sentimente umane? Nu, ceva mai presus de uman.

Greu în târg. Venit de dimineaţă cu “trebi” (=treburi, n.a.), după ce a rezolvat câteva beri şi nişte rachie, a fost răpus de oboseală. Şi nu oricum, brusc şi dintr-o dată. Cu ruda carului în braţe. Ca să nu i-l fure nime’.

Dragilor, abia aştept târgul de primăvară. Voi fi prezent şi voi relata de la faţa locului. Cine vrea legătura?