Şcoala de vise… (2)

 

Bach - Brandenburg Concert No. 3

Am revenit în acelaşi loc, pentru că ar fi fost nedrept să nu vorbesc şi de şcoala sibiană de gimnastică masculină din cadrul Clubului Sportiv Şcolar. Am întâlnit copii de diferite vârste, toţi încrezători în viitorul lor. Aceeaşi pasiunea a antrenorilor şi ceva mai multă adrenalină pentru sportivi şi pentru privitori. Riscurile sunt mult mai mari. Forţa fizică necesară mai mare. Rezistenţa la fel. Pericol? Din plin. Aflată în aceeaşi clădire ca şi sala de antrenamente a fetelor, sala băieţilor e o sală mai veche, aflată la demisol, prost iluminată. Becurile sunt de tipul celor din iluminatul stradal, se aprind greu, fac zgomot şi consumă enorm. Prea mult pentru a fi aprinse, aşa că antrenamentele se fac pe lumină naturală chioară, până la lăsatul serii când necesitatea învinge încăpăţânarea. Nu am folosit flash-ul nici de data asta, fiindu-mi teama ca nu cumva, vreun sportiv să-şi piardă concentrarea.

Am urmărit cu sufletul la gură, exerciţiile de antrenament ale micuţilor gimnaşti, închizând de multe ori ochii la elementele cu grad mai mare de dificultate.

  

Clubul are deja şi tineri pregătiţi pentru competiţiile intercluburi, de fapt nişte copii mai mari cu bătături mai vechi. Se descurcă chiar bine. Nu am ochiul avizat pentru a putea judeca profesional un exerciţiu, însă din cea am văzut am concluzionat că gimnastica masculină românească are un viitor frumos.

Credeaţi că Dan Burincă se odihnea? Nu. Cu aceeaşi dăruire şi pasiune este alături de aceşti copii, aducându-şi mereu aminte de junioratul său, de primii săi paşi pe saltea, de dragostea şi profesionalismul cu care a fost întâmpinat cu ani în urmă de acei profesori care acum i-au devenit colegi de muncă.

Prietenia dintre sportivi şi legăturile puternice născute în urma participării la competiţii naţionale şi internaţionale, dublate de pasiunea împărtăşită pentru acest sport, face ca sportivi de renume internaţional, ca Marius Urzică, să vină şi să jurizeze competiţii intercluburi născute din efort mult şi finanţări puţine.

Căci dacă pasiune nu ar fi în Şcoala de vise, ce s-ar întâmpla cu gimnaştii noştri?